O piață și două busturi

În iunie 2014, domnul inginer Constantin Ilie a pus în discuție publică situația actualei piețe „prof. arh. Toma T. Socolescu”. În mijlocul acesteia se află astăzi bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea, în timp ce bustul lui Socolescu este instalat în fața Halelor Centrale. Propunerea dânsului este ca bustul lui Gherea să fie mutat într-o altă zonă (sugestia domniei sale este peronul Gării de Sud), iar în locul său să fie adus cel al arhitectului.

Marcat cu roșu este perimetrul pieței „prof. arh. Toma T. Socolescu”, încercuit cu alb este bustul lui Gherea, iar evidențiat cu albastru este bustul lui Socolescu. De remarcat prezența catedralei Sf. Ioan (stânga), a Halelor Centrale (centru-sus), și a actualului Palat al Culturii (dreapta-jos) în proximitatea pieței. Toate cele 3 clădiri-simbol ale orașului sunt creații (parțiale sau totale) a lui Toma T. Socolescu

Nu voi face istoricul pieței, fost obor al orașului (pe care însă îl puteți citi în articolul pe care l-am publicat mai demult), însă voi folosi istoria pentru a vedea cum și de ce a ajuns zona centrală în această stare.
Halele Centrale, aproape finalizate, și tarabele oborului, aproape desființate – 1934
La mijlocul anilor 30 vechiul obor dispare și în locul său este amenajat parcul, în forma sa inițială. Parcul face parte din proiectul de sistematizare al orașului, întocmit de Toma T. Socolescu, I. Davidescu și S. Vasilescu. Dar să vedem ce se menționa în acest plan referitor la parc: 

„pentru punerea în valoarea a unor edificii importante s-au prevăzut piețe ornamentale ale căror laturi vor fi supuse unei ordonanțe arhitectonice în armonie cu edificiul principal”.

Așadar, scopul pieței era de a pune în prim-plan clădirile, cu accent pe Halele Centrale, imobilul dominant al spațiului. Astfel se explică și diferența de nivel, parcul fiind puțin sub nivelul străzii, tocmai pentru a amplifica monumentalitatea halelor și, în special, a turnului. Este de observat că atunci când s-a amenajat spațiul, nu au fost plantați copaci, tocmai pentru a nu obstrucționa vizibilitatea către edificiul principal.
Halele Centrale – 1935 (de remarcat diferența de nivel)
Situația s-a schimbat undeva între 1960-1961, în timpul primei mari etape de sistematizare a orașului sub administrație comunistă. Aproape concomitent cu construcția blocurilor P+4 de pe străzile Emile Zola și Griviței (precum și a blocului 7 etaje, dar aici discuția este mai complicată), au fost plantate conifere, pe o mare suprafață a parcului.
Parcul și Halele în 1959 – copacii încă nu apăruseră

Primii copaci par să fie plantați – 1960 sau 1961

Vedere aeriană – 1965
De la mijlocul anilor 60, Halele Centrale deja începeau să fie ascunse de perdeaua de copaci, iar scopul inițial al parcului fusese radical diminuat.
Anii 80
Un alt moment de semnalat este instalarea în mijlocul parcului, în 1980, a bustului lui Constantin Dobrogeanu Gherea, operă a sculptorului N. Kruch, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la moartea criticului literar. Care era legătura lui Gherea cu Ploieștii? Acesta a deținuți la final de secol XIX – început de secol XX restaurantul din Gara de Sud, foarte bine cotat și vizitat de numeroase personalități ale epocii. Însă Gherea a fost și un simbol folosit de regimul comunist, pentru a-și căuta rădăcini în viața comunității ploieștene. Născut în Ucraina de astăzi ca Solomon Katz, Gherea era un evreu care din cauza opțiunilor socialiste a intrat în atenția autorităților țariste, fiind și încarcerat în Siberia. Stabilit în România, a devenit unul dintre membrii marcanți ai socialismului românesc, având legături cu lideri bolșevici și menșevici. Fiul său, Alexandru, născut la Ploiești, avea să fie unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România și să sfârșeacă în închisoarea Lublianka din Moscova, în timpul Marii Terori a lui Stalin. Nu este astfel de mirare că bătrânul Dobrogeanu Gherea devenise o figură a istoriei comunismului românesc și care, în plus, era legat de orașul Ploiești.
Bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea
Nasul ciobit al bustului
Memoria lui Toma T. Socolescu a rămas în uitare până în urmă cu câțiva ani, când la eforturile inginerului Constantin Ilie, precum și ale urmașilor marelui arhitect, au avut loc mai multe evenimente (publicarea unui album, dezvelirea unor busturi, montarea unor plăcute pe câteva clădiri ridicate după planurile lui Socolescu, etc). În ianuarie 2011 a fost dezvelit bustul lui Toma T. Socolescu, amplasat într-un mic spațiu aflat în fața Halelor Centrale. În același timp, parcul din față a fost denumit „Piața Prof. Arh. Toma T. Socolescu”.
Amenajări înaintea dezvelirii – 2011
Bustul lui Toma T. Socolescu
Și aici ne întoarcem la propunerea domnului Constantin Ilie: mutarea bustului lui Gherea (sugestia dânsului este în zona Gării de Sud) și în locul său să fie adus bustul lui Socolescu. Sunt total de acord cu această propunere și mi se pare o inițiativă cât se poate de normală. Legătura lui Gherea cu orașul nostru ține de restaurantul Gării de Sud și de acea zonă, astfel că reamplasarea bustului său în acel spațiu ar fi atât o acțiune firească din punct de vedere istoric, cât și șansa unei reabilitări urbanistice a pieței gării. Amplasarea sa actuală, într-o zonă centrală este rezultatul importanței ideologice pe care o avea până în 1989. Astfel, aducerea bustului lui Socolescu în mijlocul parcului ar fi șansa unei reparații istorice și al recuperării unui simbol ploieștean. Nu în ultimul rând, ar fi și corectarea unei situații absurde: în piața Socolescu este bustul lui Gherea, în timp ce bustul lui Socolescu este amplasat în apropiere, dar în afara ei.
O piață și două busturi

2 thoughts on “O piață și două busturi

  • November 24, 2014 at 2:01 pm
    Permalink

    Cel mai potrivit loc pentru bustul lui Dobrogeanu-Gherea ar putea fi probabil unul din rondurile de pe Bulevard(rondul 1 dinspre Gara de Sud), zona Gării de Sud fiind și-așa încărcată.

    Reply
  • September 1, 2015 at 2:03 pm
    Permalink

    Și eu cred că E firesc ca bustul lui Socolescu să fie între cele trei clădiri proiecteate de dândul, în spațiul urbanistic creat de el și careîi poartă numele.

    Gherea ar trebui să fie la gară, eventual chiar pe peron, oricât ar părea de bizar, cu un panou pe care să fie înscrisă istria restaurantului, a întorsului ca la Ploiești…, o recuperare necesară a tradișiei și vieții unui oraș plin de viață. Alternativ, Gherea ar putea fi pe strada ce îi poartă numele (și mai scăpăm de zăpăceala totală de a avea piețe, străzi, edificii cu numele unui om și busturi ale aceleiași personalități aruncate alandala prin urbe).

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>