Ploieșteni în închisorile politice comuniste

Ploieșteni în temnițele comuniste
 
Astăzi, 9 martie, este ziua națională a deținuților politici anticomuniști.
 
Măcar astăzi să ne amintim (sau să-i descoperim) pe ploieștenii care au cunoscut represiunea regimului instaurat în România în 1945.
 
În primele două decenii ale comunismului românesc, în jur de 150.000 de oameni au fost arestați, torturați, condamnați și încarcerați pe motive politice (reale sau nu). Alte zeci de mii au fost deportate în Bărăgan. Multe alte mii au fost deposedate de bunurile lor, scoase din case și au primit domiciliu obligatoriu în sate izolate, fiind forțați să trăiască în condiții la limita supraviețuirii.
 
Mulți s-au opus activ comunismului, fie prin tipărire de manifeste, înființarea de organizații clandestine sau chiar prin alăturarea rezistenței armate din munți. Alții reprezentau numai valori pe care noua putere urma să le anihileze în proiectul său de construire a utopiei comuniste. Toți acești oameni, împreună cu familiile și apropiații lor, au suferit din plin efectele represiunii.
 
La Ploiești au existat câteva sute de persoane care au fost anchetate, torturate și condamnate. Bărbați și femei, tineri și bătrâni, muncitori și burghezi, apolitici sau membri ori simpatizanți ai tuturor formațiunilor politice. Dintre aceștia, vă prezint pe scurt poveștile a patru dintre ei.
 
Dreapta-sus: Comerciant, filantrop și primar al Ploieștilor, Ștefan Moțoiu s-a născut la 10 decembrie 1891 în Ploiești. A fost arestat la
16 august 1952 și internat administrativ pentru 60 de luni. A fost închis la Capul Midia. A fost eliberat la data de 22.08.1953, primind domiciliu obligatoriu în comuna Voșlobeni, județul Harghita.
 
Dreapta-jos: Sofia Călinescu s-a născut la 17.11.1896 în Ploiești și era învățătoare. După 23 august 1944, a fost președinta filialei de femei a organizației prahovene a Partidului Național-Țărănist, participând la alegerile din 1946. A fost arestată prima dată la 25/26 iulie 1947 și închisă la Siguranța din Ploiești, fără a fi judecată sau condamnată, fiind eliberată la data de 18 august 1947. A fost rearestată la 16 august 1952 și internată administrativ pentru 60 de luni. A fost închisă la Centrul de Triere București și Dumbrăveni, fiind eliberată la data de 15 iunie 1954.
 
Stânga-jos: Gaftoi Gheorghe zis Gicu s-a născut la 20 ianuarie 1928 în comuna Izvoarele din județul Prahova. Era elev de liceu când a aderat la o organizație anticomunistă formată din mai mulți tineri ploieșteni și a distruibuit manifeste împotriva regimului. A fost arestat la 26 august 1949 și condamnat la 4 ani de închisoare corecțională pentru „uneltire contra ordinii sociale (distribuire de publicații interzise)”, pedeapsă redusă ulterior la 3 ani de închisoare corecțională. A fost închis la Brașov, Galeșu și Poarta Albă. A fost eliberat la data de 20 august 1953.
 
Stânga-sus: Unul dintre cele mai absurde cazuri l-a reprezentat cel al lui Popescu Ștefan, născut la 24 aprilie 1922 în Ploiești. Student la Drept, în București, a fost arestat la 6 martie 1953 și internat administrativ pentru 60 de luni, fiind suspectat de spionaj. În realitate, tânărul era pasionat de filatelie și schimba timbre cu alți colecționari din străinătate, inclusiv din Elveția sau Statele Unite ale Americii. A fost închis la Văcărești, Jilava și Pitești, fiind eliberat la data de 4 septembrie 1954.
 
Chiar dacă cele patru cazuri cuprind condamnări minore, au existat însă și ploieșteni care au petrecut 16 ani (1948-1964) în închisorile și lagărele din țară. Unele dintre poveștile lor sunt însă mai complexe decât le-ar putea cuprinde un comentariu scurt, așa că le vom lăsa pe altădată.
Ploieșteni în închisorile politice comuniste

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *