Povestea din spatele albumului găsit la Arhivele Naționale

În urmă cu câțiva ani, publicam un articol despre un album inedit pe care l-am găsit la Arhivele Naționale ale României. În spatele unei coperte groase de piele se aflau o serie de fotografii care înfățișau sosirea în vechea Gară de Sud a unui grup numeros de copii nevoiași. Ulterior, aceștia erau îmbarcați în piața Gării și duși la ceea ce părea a fi un orfelinat. În afară de mențiunea „Așezământul Sfânta Ecaterina”, de pe coperta albumului, nu aveam alte informații, nici despre eveniment, nici despre persoanele surprinse în imagini și nici măcar despre intervalul temporal.

Ca să ne aducem aminte despre ce era vorba, las și un link către articolul inițial, dar pun și câteva poze aici:

Ecaterina Caragea (Wikipedia)
Ecaterina Caragea (Wikipedia)

Pe atunci, am bănuit atunci că era vorba de principesa Ecaterina Caragea și de un așezământ pe care îl avea în ocrotire. De asemenea, am suspectat că orfelinatul respectiv s-ar fi aflat în Ploiești, pe strada BunaVestire, în apropierea Spitalului Gheorghe și Ana Constantinescu, cunoscut îndeosebi ca „fosta maternitate”. Numai prima supoziție era corectă: într-adevăr, femeia bine îmbrăcată din mijlocul grupului de copii era Ecaterina Caragea, cea care avea să fie supranumită „îngerul de la Ploiești” de către aviatorii americani doborâți în timpul bombardamentului de la 1 august 1943, și, ulterior, îngrijiți în unitățile medicale românești. În schimb, clădirea orfelinatului respectiv nu se afla în Ploiești, ci la Nedelea, în județul Prahova, iar imobilul există și astăzi.

Întâmplător, am descoperit recent o serie de articole din presa de epocă ce fac lumină asupra evenimentului surprins în albumul respectiv. Anul 1935 a fost marcat de o puternică secetă ale cărei efecte dramatice s-au simțit cel mai acut în Basarabia. În regiunea dintre Prut și Nistru, recoltele fuseseră dezastruoase, iar o foamete, similară cu cea din 1946-1947, din Moldova de dincoace de Prut, a marcat viețile celor mai săraci dintre locuitori. Atât de gravă era situația încât părinții nu mai aveau cu ce să-și hrănească copiii, așa că încercau să-i dea, măcar pentru o vreme, în grija unor instituții de ocrotire din alte părți ale țării.

Unul dintre așezămintele de binefacere care au răspuns cererilor disperate de ajutor a fost cel condus de principesa Ecaterina Caragea, care a decis să ia sub ocrotire 170 (!) de copii nevoiași din Basarabia, cu vârste între 3 și 8 ani. Majoritatea provenea din județele Cetatea Albă (70) și Cahul (66), dar erau și grupuri din Lăpușna și Ismail.

Garnitura plecase în după-amiaza zilei de 13 noiembrie 1935 din gara Chișinău, ajungând a doua zi în stația Ploiești Sud, unde copiii au primit câte un ceai cald și o bucată de pâine, fiind întâmpinați de principesa Caragea și de Marcela Radovici, dar și de câțiva ziariști. Unul dintre aceștia din urmă nota că

mă așteptam să găsesc zgomot, zburdălnicie, mici scandaluri, cum sunt de obicei în vagoanele coloniilor școlare, ce se duc la munte sau la mare cu copilași de vârsta acestora.

Spre marea mea surprindere, n-am găsit ceea ce așteptam.

O puzderie de copilași, câte 4-5 pe o bancă, îmbrăcați în zdrențe, unii cu piciorușele goale, alții fără cămășuțe, doar cu câte o zeghe sau haină ruptă căpătată de pomană, alții în câte o cămășuță numai petece; toți slabi, ofiliți, triști și cuminți.

Văzându-i așa, dispărea sentimentul de milă, spre a face loc altuia de deznădejde în sufletele miloase, care văzând mizeria în toată goliciunea ei, suferă că nu pot să ajute așa cum trebuie pe acești oropsiți ai sorții.

Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei. Toți au aproape aceiași mică și tristă poveste: părinții sunt săraci, acasă n-au ce mânca, ori tata a murit și mama nu găsește de lucru, iar ceea ce câștigă atunci când găsește nu-i ajunge să le dea mâncare la toți.

Ulterior, copiii au fost îmbarcați în camioanele care îi așteptau în Piața Gării de Sud și transportați la Nedelea, unde au primit cazare în clădirea orfelinatului sau la diferite familii înstărite din județ.

Evenimentul a produs a puternică impresie în rândul comunității ploieștene. A doua zi, primarul Iorgu Predescu, prefectul Nae Anastasiu, doctorul I. Negruzzi și alte câteva personalități locale au format un comitet pentru strângerea de donații pentru cei 170 de copii basarabeni. Mai mult de atât, se discuta de posibila aducere a altor câteva sute de copii care să fie îngrijiți de familiile înstărite din Ploiești și Prahova până când efectele secetei vor trece, iar viața în Basarabia va reveni întrucâtva la normal. Până acum nu am găsit informații dacă aceste promisiuni s-au materializat sau au rămas vorbe în vânt. Dar cine știe ce noi informații vom găsi în cercetările noastre.

Povestea din spatele albumului găsit la Arhivele Naționale

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *