Un alt caz

Lucrând la un articol pentru site, am descoperit ceva. Fără prea multe detalii, puteți compara:
Articolul publicat pe RepublicaPloiesti.net în septembrie 2010: http://www.republicaploiesti.net/2010/09/o-plimbare-pe-bulevard-i.html
Articolul publicat sub semnătura lui Alex Policală în ”Telegrama” pe 12 februarie 2013: http://www.telegrama.ro/reportaj/item/5374-scoala-petru-si-pavel-ploiesti-–-o-institutie-doua-monumente

Mai exact:

  • versiunea mea:

 In 1898monumentalul palat este finalizat, iar institutia se muta din fostul sediu (actualul Muzeu de Istorie) in localul de pe Bulevard. Imobilul era un motiv de mandrie pentru ploiesteni, avand o fatada bogat decorata, cu muzeu si biblioteca la etajdoua aripi (doar cea de nord mai exista azi) si unamfiteatru luxos in spatele corpului central.

  • versiunea lui Alex Policală:

În 1898, după numai trei ani, un palat monumental a fost realizat, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, iar instituţia şcolară se muta din fostul sediu (actualul Muzeu de Istorie) în clădirea de pe Bulevard. Clădirea avea o faţadă frumos decorată cu muzeu şi bibliotecă la etaj care constituia motiv de mare mândrie pentru ploieşteni, având o faţadă bogat decorată, cu muzeu şi bibliotecă la etaj, două aripi (doar cea de nord mai există azi) şi un amfiteatru monumental în spatele corpului central.

  • versiunea mea (2): 

In 1944, pe 5 iunie, la ora 8:52 de dimineata s-a dat alarma aeriana, iar la 10:32, cand sirenele au tacut,palatul liceului era o ruina. Fatada a fost 90% distrusa, din aripa de sud au ramas 2 sali, iar aripa de nord si amfiteatrul au scapat neatinse. Dupa 23 august, bombardamentele s-au incheiat, dar blestemul a continuat. Intr-o noapte din noiembrie 1944amfiteatrul a luat foc si nu a mai ramas nimic din el. 

  • versiunea lui Alex Policală (2):

Ziua de 5 iunie 1944 a fost una fatală pentru clădirea liceului. În dimineaţa zilei respective, bombardierele americane şi-au aruncat încărcătura oraşului. Câteva bombe au atins clădirea, punânând-o la pământ. Faţada era distrusă, doar aripa sudică scăpând neatinsă. Per ansamblu a avut de suferit 60% din clădirea liceului, dar mai ales Sala de Festivităţi şi frumoasa faţadă străjuită de cei doi Sfinţi, patronii Liceului cu doi lei în mărime naturală.  

Un incendiu produs în toamna aceluiaşi an a mistuit şi ce mai rămăsese.

Întâmplarea face ca informația referitoare la incendiu să fie doar parțial corectă. De fapt evenimentul a avut loc în ianuarie 1947. Găsisem această mențiune în dosarele din arhivele ploieștene pe care le-am studiat, dar când am scris articolul mi-am adus aminte greșit data. De aici, informația a fost ”preluată”.
În plus, poza pare să fie aceeași cu cea pe care am folosit-o eu în articol, fiind însă crop-uită (urmele din stânga-sus). Alte pasaje sunt preluate din articolul de pe Wikipedia.
Apreciez interesul pentru istoria locală, dar nu apreciez gestul. Ca să fie clar, definiția este aici.
Un alt caz
Tagged on:

3 thoughts on “Un alt caz

  • October 5, 2013 at 8:43 pm
    Permalink

    deh, Lucian, asa isi iau unii banii din postura de jurnalisti. 0 eforturi, 0 corectitudine, 0 profesionisti. As vrea doar ca si salariul lor sa fie identic.

    Reply
  • December 13, 2013 at 1:32 pm
    Permalink

    Asta e riscul blogging-ului documentar, din pacate. Daca vrei sa continui, ori faci fundraising, ori devii generosul extrem, caz in care nu te mai intereseaza ce se intampla cu informatia atata timp cat singurul lucru care conteaza e ca ai difuzat-o. In rest, ISBN si ISSN sunt sfinte.

    Reply
  • January 1, 2015 at 12:34 pm
    Permalink

    FELICITĂRI: numai valorile ADEVĂRATE sunt astăzi plagiate, ia să fii scris tu ceva despre "chiloţăreală", manele sau evaziune fiscală …

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *