„M-am născut la Ploieşti, intr-un cartier care se numea mahalaua sârbească… pe 31 martie 1933. Era o casă de zid, pe strada General Cernat, lângă spitalul Predinger. Acum, spitalul este spital de copii, iar străzii îi zice Buciumului. Erau maidanele alături, eram noi şi bătăliile mari, războaiele, jocurile de-a hoţii şi tâlharii, de-a nemţii şi germanii… Ploieştiul a fost unul dintre cele mai ciudate oraşe din România, foarte interesant oraş. Un oraş, aş zice aşa, multinaţional, foarte ciudat. Port fără de mare, zău că da! Se şi spunea la noi că din banii de pe petrol s-ar putea pava tot oraşul cu aur… Ploieştiul avea ceva de oraş de sine stătător cum ar fi oraşele libere, nu chiar ca Hansa teutonică, dar era un oraş cu un statut tacit, cu o coerenţă a lui interioara…”
România pitorească, nr 3/1 martie 1986, p. 4
Foto: Arhiva Radio România
Nichita Stănescu despre Ploieștiul copilăriei sale
