Inapoi pe Calea Campinii

In urma cu mai bine de 3 ani am vorbit despre vechea Cale a Campinii, actual Bulevard al Republicii. Artera boiereasca de sfarsit de secol XIX a fost complet modificata in anii 80, printr-o sistematizare brutala care a usurat traficul auto (prin cresterea numarului de benzi) si a marit fondului locativ (aparitia mai multor blocuri turn cu apartamente), prin sacrificarea unor imobile cu importanta istorica si arhitecturala. Atunci am facut o prezentare in strazii, pornind din centru si mergand pana la bariera Campinii.
In ultimile luni au aparut noi seturi de poze realizate in anii 70-80 si care surprind ultimii ani de existenta ai vechilor cladiri. De data aceasta vom vorbi de segmentul cuprins intre Catedrala Sfantul Ioan si Scoala nr. 8 (ulterior 14) “Sfantul Vasile”, unde se gaseau case ridicate cu precadere inainte de Primul Razboi Mondial. Aceasta parte a Caii Campinii este importanta nu numai prin vilele care se aflau in acea zona, ci si prin scara demolarilor efectuate in anii 80, cand a fost sistematizata si Calea Oilor (actual Gh. Doja), iar intre cele doua bulevarde urma sa se faca un parc. Dar intre cele doua artere existau 3 strazi. Proiectul nu a fost dus pana la capat – parcul a aparut in final, fiind cunoscut drept “Parcul Mihai Viteazu”, iar cele 3 strazi au fost partial sistematizate. La aproape 3 decenii de la acele transformari, urmele sunt inca vizibile.

Dar inainte de toate, sa vedem cum arata harta in 1937:

In coltul din dreapta-jos se vede Catedrala Sf. Ioan; Calea Campinii purta la acea vreme denumirea Regele Ferdinand I (click pe imagine pentru marire)

In 1963 strazile nu erau inca modificate, singura schimbare fiind cea a numelor, regimul comunist incercand sa elimine valorile locale pentru a le substitui cu unele dezirabile noului regim:

Strada Preot N. Vasilescu devenise Bucegi, strada V. Pappa era redenumita Carpati; de asemenea, aparuse si complexul de blocuri ”La Pistol” (click pe imagine pentru marire)

Vom porni pe Calea Campinii plecand de la o panorama generala realizata la sfarsitul anilor 30:

Fotografia a fost realizata din turnul Catedralei, iar aspectul avea sa ramana in linii mari acelasi pana in anii 80. Plimbarea va incepe de pe partea dreapta, mergand dinspre centru spre nord.

In prim-planul vederii de mai sus se poate observa o vila impozanta, aflata in imediata apropiere a bisericii. Este vorba de casa Nicolae Rascanu, fost primar al orasului intre 1899 – 1901:

Foto: Gabi Stamate

Urma apoi un sir de vile tipice pentru orasele din Vechiul Regat: case mari, cu fatade bogat decorate (in majoritatea cazurilor fiind vorba de stil eclectic francez) si curte larga.

Se remarca gardul de fier forjat al casei din prim-plan; datorita acestor case inconjurate de vegetatie, Ploiestii erau vazuti pana in perioada comunista drept un oras-gradina; Foto: Gabi Stamate

Trecand si de aceasta casa, cladirile erau putin mai apropiate, curtile fiind mai reduse:

O perspectiva inedita: primele doua case de mai sus, vazute din spate:

Casele din imagine erau vis-a-vis de locul in care Calea Campinii era intersectata fie de strada Elena Doamna, fie de strada ColineiFoto: Romulus Duma (click pe imagine pentru marire)
Blocuri ridicate pe locul caselor si curtilor din pozele anterioare
In ultimii ani de existenta, unele case aflau intr-o stare reala de degradare. Totusi, acest aspect trebuie vazut in contextul general: unele dintre ele fusesera afectate de cutremurul din 1940 si de raidurile aeriene din 1944, iar reparatiile au fost uneori superficiale din cauza succesiunii rapide a evenimentelor; In plus, o data cu instaurarea comunismului, multe din imobile au fost nationalizate, familiile care au creat aceste cladiri au fost deposedate de instrumentele financiare pe care le aveau, iar in case au fost adusi chiriasi, in general oameni care nu aveau o cultura urbana foarte solida; de asemenea, lucrari de restaurare nu s-au mai facut, fiind clar ca zona urma sa fie demolata, asa cum se intamplase cu centrul orasului, inca de la finalul anilor 50; 
Deja ne aflam pe portiunea intre strada Carpati si strada Ion Maiorescu (voi apela la denumirile comuniste/actuale pentru o mai usoara identificare). Urma un segment mai modest:

In prim-plan se vede o casa care se facea usor remarcata prin fatada de la strada, urmata de o casa in stil neo-romanesc (unde a functionat o farmacie veterinara) si de alte case modeste. Foto: Gabi Stamate
Detaliu al casei de mai sus; Foto: Virgil Iordache

Cladirea in care functiona farmacia veterinara a fost afectata de cutremurul din 1977, partea superioara a calcanului prabusindu-se:

Foto: Florin Andreescu (click pe imagine pentru marire)

Imediat ajungem la intersectia Caii Campinii cu strada Ion Maiorescu. Pe coltul dinspre centru (sud) se afla restaurantul ”La trei iepuri”, cunoscut pentru o scurta vreme drept ”Rustic”:

In stanga se vede restaurantul, iar putin mai in spate se vede farmacia veterinara, cu calcanul afectat de cutremur si imbracat in tabla, precum si casa alaturata
Intersectia Calea Campinii – strada Ion Maiorescu, cu restaurantul ”La trei iepuri” / ”Rustic”; zona deja se pregatea pentru sistematizare. Foto: Virgil Iordache
Restaurantul Rustic; Foto: Gabi Stamate
Locul unde pana in urma cu mai putin de 30 de ani se afla restaurantul ”La trei iepuri”

Pe partea opusa a strazii Ion Maiorescu, tot la intersectie cu bulevardul, era o casa cu fatada bogat decorata, probabil o veche pravalie:

O imagine aproximativ de pe acelasi loc – 2013
Foto: Virgil Iordache (click pe poza pentru marire)

Trecem de intersectia cu Ion Maiorescu si mergem spre cea cu strada Bucegi:

Calea Campinii se pregatea de sistematizare; Foto: Gabi Stamate
Casele de mai sus, vazute din spate; Foto: Romulus Duma (click pe imagine pentru marire)
Dupa a doua casa urma intersectia cu strada Bucegi; Foto: Gabi Stamate
Urmatoarea fotografie este realizata stand langa peretele casei din prim-planul imaginii de mai sus:
La drepta era strada Bucegi, la stanga (interzis virajul!) strada Al. Odobescu, iar in plan indepartat Scoala ”Sf. Vasile”;  Foto: Virgil Iordache (click pe poza pentru marire)
Urma apoi un front de case dominat de vila cu etaj care este surprinsa in poza lui Gabi Stamate, de la intersectia cu strada Bucegi. Acest sir mergea pana la intersectia cu strada Samuil Micu, iar apoi pana la intersectia cu Calea Oilor (actuala Gh. Doja):
In plan departat (confundandu-se cu turnul catedralei) se vede vila de care vorbeam anterior, iar putin mai aproape este semaforul care marcheaza intersectia cu strada Samuil Micu. Pe masura ce ne departam de centrul orasului, casele incep sa fie mai modeste. Autobuzul de pe partea cealalta este oprit in statia Colinei; Foto: Romulus Duma (click pe poza pentru marire)
 O fotografie foarte asemanatoare cu cea anterioara, numai ca obiectiv este rotit putin spre stanga, fiind surprinsa inca o casa de pe strada Campinii, intre intersectia cu Samuil Micu (se vede semaforul undeva in spate) si confluenta cu Calea Oilor Foto: Romulus Duma (click pe poza pentru marire);
Si acum sa ne intoarcem. Din pacate, cealalta parte a Caii Campinii nu a fost atat de mult fotografiata. Aminteam mai devreme de statia de autobuz ”Colinei”, aflata (unde altundeva?) pe Calea Campinii colt cu Colinei:
Masina din dreapta iese de pe strada Colinei; Vis-a-vis se vede mai clar capatul dinspre bulevard al strazii Samuil Micu; Foto: Virgil Iordache (click pe poza pentru marire)
O perspectiva mai clara asupra intersectiei cu strada Colinei; In dreapta era statia de autobuz; Foto: Virgil Iordache (click pe poza pentru marire)

Locul unde era statia de autobuz ”Colinei” in prezent (in stanga se vede intersectia Bulevardului Republicii cu strada Colinei) – 2013
Din pacate lipsa pozelor face imposibil la acest moment reconstituirea unui segment important din Calea Campinei: partea vestica, intre strada Colinei si strada Elena Doamna (inclusiv intersectiile cu Al. Odobescu si Luminei); Dar o data ajunsi la intersectia cu Elena Doamna, imaginea era urmatoarea:
In dreapta era intersectia cu Elena Doamna; la parterul casei cu cupola functiona o farmacie; in plan departat se vede aripa noua a Hotelului Central; Foto: Virgil Iordache (click pe poza pentru marire)
Imediat in spatele cladirii cu cupola era Cinema Victoria, un cinematograf aparut in perioada comunista; cladirea nu era la strada, ci putin retrasa; Foto: Virgil Iorgache (click pe poza pentru marire)
Blocul care se afla in prezent intre intersectiile strazilor Elena Doamna si Vasile Lupu cu fosta Cale a Campinii; constructia ocupa de fapt spatiul unde era sala cinematografului, caldirile originale fiind pe locul benzilor de circulatie.
Cladirile din imagine se aflau pe Calea Campinii, intre intersectiile cu Elena Doamna si Vasile Lupu; Imobilele cu parter si etaj din plan indepartat sunt cele de peste drum de Catedrala, unde se afla Lacto-barul ”Doina”; trada din prim-plan (partea stanga) este strada CarpatiFoto: Virgil Iorgache (click pe poza pentru marire)
Iata-ne ajunsi inapoi in punctul de unde am plecat, langa Catedrala Sf. Ioan. Totusi, in discutie trebuie aduse si cele 3 strazi care faceau legatura intre Calea Campinii si Calea Oilor si care urmau sa fie sistematizate pentru a face loc parcului. Cum spuneam si anterior, procesul nu a fost dus pana la capat. Cele 3 strazi sunt (venind dinspre centrul spre nord): Ion Maiorescu, Bucegi si Samuil Micu.
Strada Ion Maiorescu – 2013
Strada Ion Maiorescu era in secolul XIX un punct important in comertul local, deoarece aici era reprezentatul Imperiului Habsburgic, unde se realizau evidentele turmelor de oi care treceau muntii pe Valea Prahovei, pornind din Ploiesti. La sfarsitul secolului XX avea sa fie grav afectata de demolari. Din cea mai lunga strada din cele 3 mentionate anterior, au ramas numai 2 case:
O casa ”la rosu” probabil anii 30-40 si o casa de dinainte de Primul Razboi Mondial. In spate, Palatul de Justitie, aflat de ani de zile intr-o continua constructie
Casa care surprinde haosul sistematizarii comuniste din anii 80. Se afla intre strazile Ion Maiorescu si Bucegi, dar intrarea se face prin parc, neavand iesire la niciuna din cele doua strazi.
Mergand spre strada Bucegi, pe spatiul verde se pot vedea inca urmele demolarilor! 
In pamant inca mai se fundatiile caselor demolate la sfarsitul anilor 80; In aceasta poza este vorba posibilde casa de pe strada Bucegi nr. 2;

Piatra de rau dintr-o curte a unei case disparuta in urma demolarilor

Ruinele unei case – probabil cea de pe Strada Bucegi nr. 4
Strada Bucegi – 2013
Strada Bucegi a fost cea mai putin atinsa de demolari, fiind singura care mai pastreaza case atat pe o parte, cat si pe cealalta. Imobilele ramase sunt remarcabile prin arhitectura si diversitate, dar erau programate pentru demolare in primele luni ale lui 1990.
Arhitectura veche alaturi de bloc post-decembrist

O casa interbelica si o casa interbelica ”reconditionata”

Pe strada Bucegi, in 2013…

Casa in stil eclectic francez

Cladiri abandonate in spatele strazii Bucegi, cu iesire pe strada Gh. Doja – 2013

In aceeasi curte – 2013
Mergand spre strada Samuil Micu, pe spatiul verde din spatele zonei delimitate cu gard pentru caini se vad alte ruine:

Ruinele unei case demolate, probabil de pe strada Samuil Micu, nr. 4

Strada Samuil Micu – cateva din putinele case ramase – 2013

Partea nordica a strazii – complet rasa (2013)
Asa cum am mai spus si in alte cazuri, concluzia este ca nu existe nicio concluzie. Parerile sunt impartite. Unii oameni apreciaza ca a fost marita strada Campinii , de la 2 benzi la 6, fluidizandu-se astfel traficul auto. Altii lauda constructia de blocuri, care a dus la cresterea numarului de apartamente si garsoniere din centrul orasului. Alte voci afirma ca Ploiestii au fost curatati de imobile insalubre si i s-a creat o artera moderna. Pe de alta parte, exista persoane care cred ca s-a pierdut un patrimoniu arhitectural definitoriu pentru istoria orasului, fiind astfel stearsa o parte a memoriei locale. Adevarul este unul subiectiv si tine de preferintele individuale.
Zona ramane insa un hibrid intre spatiul rezidential ante-1945 si cartierul creat in anii 80. Putinele case si ruinele care se vad pe spatiul verde sunt singurele marturii ale unui colt de oras distrus sub presiunea unei asa-numite modernizari.
Inapoi pe Calea Campinii
Tagged on:             

10 thoughts on “Inapoi pe Calea Campinii

  • March 11, 2013 at 7:45 pm
    Permalink

    Pot sa spun ca ii dau dreptate tatalui meu care spunea ca un oras ca Ploiestiul avea nevoie de un centru aerisit, cu un parc care respira in toate anotimpurile si pastreaza o oaza de verdeata.Cand eram copil, nu eram de acord cu el, insa timpul m-a facut sa inteleg ceea ce spunea si ca noi trebuie sa evoluam (exemplul cel mai bun este blocul Urban care convietuieste langa casele ramase, scapate de demolare..)
    Multumesc Lucian!

    Reply
  • March 12, 2013 at 7:38 am
    Permalink

    Fain articol, provoaca dor de ploiesti. Multumim :)

    Reply
  • March 12, 2013 at 7:57 am
    Permalink

    "Adevarul este unul subiectiv si tine de preferintele individuale."
    Parerile, da, pot fi subiective, dar Adevarul,nu!!
    Arhitectii, Proietantii, de parerile carora, eu unul cred ca Decizionalii, Distrugatorii, au tinut cont, sint vinovati, de pierderea acestor, monumente pina la urma!Evolutia si progresul nu inseamna neaparat si distrugere!
    Multumesc Lucian Vasile si colaboratorilor!!

    Reply
  • March 12, 2013 at 9:01 am
    Permalink

    Exceptional material documentar!Felicitari!De admirat rabdarea,tenacitatea acribia micilor detalii,duiosia,melancolia dar si realismul frust uneori!

    Reply
  • April 1, 2013 at 2:21 pm
    Permalink

    Excelent articol, felicitari!
    Arheologia din parc e emotionanta si putin trista…

    În fata Catedralei, în mijlocul rondului, "rezista" un stâlp de lemn din cei vechi (dati cu motorina).
    Cred ca era pe coltul dintre Câmpinii si vechea strada Vasile Lupu, în dreptul unui restaurant "lacto-vegetarian" (noua strada V.Lupu cred ca are acum iesirea dinspre Câmpinii putin deviata spre nord)

    L-am tot vazut acolo la intervale de câtiva ani, cred ca e acelasi. O fotografie aici:

    http://www.alexanghel.ro/Fotografii_RTI/RTI_05/P05_09_Ploiesti.jpg

    Reply
  • May 22, 2013 at 11:56 am
    Permalink

    Nu mai este stalpul in rond…cred ca a fost inlocuit cu stalp nou

    Reply
  • September 20, 2013 at 8:58 am
    Permalink

    Daca nu gresesc vila singuratica ramasa in parc fara intrare de pe o strada anume a apartinut celebrului chirurg Constantin ANDREOIU o mare personalitate a Ploiestiului putin uitata din pacate. Am fost tratat de el la 14 ani. Avea un camp biostructural si o forta care te coplesea.
    Cred ca nu gresesc cand spun ca arata ca un sfant cu barba sa lunga, un "detaliu" aproape nemaintalnit la chirurgii din perioada comunista.
    A salvat mii de vieti. Era in anii 60-70 un MIT al chirurgie romanesti, la operatiile sale asistand mereu chirurgi veniti special din Bucuresti sau din tara. A operat pana la varsta de 74 de ani ! Putini stiu insa ca era pastrator al cultului si medicinei DACICE traditionale pe care a descoperit-o in perioada cat a fost la Abrud. A fost si principalul motiv pentru care a cerut in mos imperativ sa fie incinerat, iar de moartea sa lumea sa se bucure.

    Reply
  • September 21, 2013 at 7:09 pm
    Permalink

    Ultimul anonim!
    Mi-ati readus in minte un episod din cele mai neplacute din viata mea. Din cauza acestui medic care a facut o mare greseala cand a operat-o pe mama mea, aceasta a plecat dincolo mult prea devreme. Sa spun ca atunci cand am auzit fiind destul de tanara "m-am bucurat" ca la putin timp dupa ce mama a plecat, a plecat si acest doctor.

    Acum dupa niste ani imi dau seama ca "nu s-a intamplat decat ceea ce trebuia sa se intample" si ca pana acolo i-a fost scris. Apoi mi-a parut rau ca "mi-a parut bine" de medic ca nu mai este si acum spun "Dumnezeu sa-l ierte, asa fost sa fie!"

    Reply
  • June 6, 2014 at 8:55 pm
    Permalink

    Am descoperit cu placere aceste amintiri. Alexandru Odobescu – Acolo m-am nascut, am copilarit, am crescut si pot spune am devenit un simplu OM ca multi altii dintre noi. Pacat ca mai suntem foarte putini. Am sa caut in fototeca personala si cred ca am sa gasesc sigur ceva poze cu zona dintre Colinei si Elena Doamna. Imediat dupa strada Alexandru Odobescu exista pe calea Campinei o Casa superba tip ,,vagon'' cu marchiza si gard din fier forjat manual, intrare cu posibilitate de acces trasura si rond de intoarcere, cu o gradina imensa inimaginabila si chiar cu Cavou de familie in spatele curtii. Imi aduc aminte ca atunci cand a ost demolata au fost adusi specialisti de la Muzeul National de Arta ca sa desfaca piesele de arta din interior si exterior deoarece era acoperita cu tabla de zinc lucarta in solzi si ornamente batute in ciocanele (pentru cunoscatori) avea pe peretii interiori fresce pictate de pictori celebrii, stucaturi acoperite manual cu foita de aur, tapiserii din piele de cordoba si candelabre foarte grele din cristal (erau fixate in tavan prin pod pe sine de cale ferata). Cine stie unde or fi ajuns ……… Nu voi uita niciodata nici Lipscanii de Ploiesti cu Braga si Pistil cu Rahat si Halva si cu Zahar candel ! Deh Amintiri

    Reply
  • June 7, 2015 at 3:32 pm
    Permalink

    Nostalgiile au ajuns la “parul alb” de pe capul celor in varsta.

    In acest timp, respectiv incepand cu 01.07.2015, proprietarul imobilului din strada BUCEGI, nr. 14 a vandut unui samsar o casa, zic eu de patrimoniu, iar un samsar din SOIMARI, cu firma de constructii din SPANIA, o demoleaza ca sa construiasca, BLOC CU BIRORI PENTRU AVOCATI, parca nu era suficient cel construit in langa in proprietatea stiti dvs, cui.

    Blocul de URBAICIM, in vecinatatea INSPECTORATULUI IN CONSTRUCTII, are ULTIMILE DOUA ETAJE construite fara autorizatie, pentru un BENEFICIAR …… BANUITI CINE ESTE, ca cei de la Inspectorat nu-si aduc aminte.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>