Moștenirea uitată a lui Mendel Predingher

În urmă cu ceva vreme, pe Facebook apăruse o mică controversă despre o clădire care s-ar fi aflat în Ploiești și a cărei destinație era, conform inscripției de pe față, sediul unei „fondație”. Unii spuneau că mai există, alții afirmau că sigur este doar una din multe construcții dispărute de-a lungul vremii. Răspunsul este că această clădire se află și astăzi în picioare și reprezintă o parte din moștenirea uitată a familiei Predingher. Numele sună cunoscut, nu?

Bustul lui Mendel Predingher (sursă: Laura Cristina-Geală – Istoricul comunității evreiești din Ploiești)

Născut în 1856, Mendel Predingher a fost un filantrop evreu din Ploiești care a făcut mare o avere din afacerile cu petrol. Nu s-a mulțumit doar cu exploatarea, ci a ridicat în 1906 o rafinărie pe bulevardul Crețulescu. În geografia de astăzi a orașului, rafinăria lui Predingher s-ar afla pe bulevardul Petrolului, vizavi de Liceul de chimie „Lazăr Edeleanu”.

Însă pentru mulți ploieșteni, numele lui Predingher este asociat cu vechiul spital de copii din Calea Oilor colț cu Transilvaniei. Legătura este una cât se poate de corectă, deoarece clădirea a fost ridicată la sfârșitul secolului XIX pe cheltuiala filantropului evreu. Din cauza războiului, spitalul avea să fie inaugurat abia în 1919 și extins în 1939-1940. Cu timpul, clădirea a devenit neîncăpătoare, astfel că spitalul s-a mutat în alte sedii, iar vechea clădire a devenit sediul unei instituții de stat.

Vechea clădire a spitalului de copii „Predingher” 

Însă poza de care aminteam mai devreme vorbea despre o fundație care îi purta numele său și al soției. Mendel Predingher se căsătorise cu Maria (născută Nissim), dar nu au avut niciun copil. Mai mult de atât, la 11 ianuarie 1920 Maria Predingher avea să moară, fiind înmormântată la cimitirul evreiesc din nordul orașului. Rămas văduv, Mendel Predingher a fost unul dintre stâlpii comunității evreiești din Ploiești în perioada interbelică, fiind nu numai reprezentantul legal al acesteia, cât și unul dintre principalii donatori.

Strada Basarabi – în stânga sinagoga comunității evreiești ploieștene, iar în dreapta, în plan îndepărtat, fosta grădiniță evreiască. Pe terenul din fața acesteia din urmă s-a aflat școala primară a comunității

Pe strada Basarabi, lângă sinagogă, exista Școala primară „Luca Moise”. Lipsea însă o grădiniță pentru comunitatea evreiască, astfel că Mendel Predingher a donat suma necesară construirii unei clădiri moderne, pe terenul din spatele școlii. Construcția, numită „Fondația Maria și Mendel Predingher”, a fost ridicată între 1929 – 1931 după planurile arhitectului Jean Monda, fiind singura clădire atestată a acestui reprezentant al modernismului interbelic în Ploiești.

Intrarea în clădire – anii 30

Semnătura arhitectului pe planul clădirii (stânga) și pe fațada imobilului (dreapta)

S-au păstrat puține date despre funcționalitatea inițială a imobilului: la parter era prevăzută o sală de gimnastică, alături de vestiare, băi și cabinet medical.

Planul parterului

Simțindu-și sfârșitul aproape, Mendel Predingher și-a redactat testamentul în 1937, prin care își dona întreaga avuție în scopuri de binefacere:

Din venitul averii mișcătoare și nemișcătoare a defunctului Mendel Predingher, să se construiască în Ploești o școală de meserii, care va purta numele „Maria și Mendel Predingher”, înzestrând-o cu tot ce va fi necesar, cum și construirea unei școale primare de copii cu cel puțin 4 clase, în comuna Isvoarele, care va purta de asemeni numele Școala Primară „Maria și Mendel Predingher”, îndeplinirea legăturilor lăsate de defunct pentru biserica ortodoxă Sf. Voevozi din Isvoarele, pentru Școalele Comerciale de Băeți, pentru spitalul de copii Maria și Mendel Predingher, pentru grădina de copii omonimă și pentru celelalte așezăminte cuprinse în testament. (Ploeștii, 15 august 1940)

Filantropul evreu avea moară la 29 februarie 1940, în mijlocul unor vremuri tulburi. În ciuda schimbărilor politice, fundația pe care o crease dobândise personalitatea juridică și putea funcționa. Din cauza războiului și a instaurării statului național-legionar, acest lucru nu s-a petrecut pentru mult timp. Imobilele ridicate sau care au aparținut cândva lui Mendel Predingher au fost naționalizate: în casa sa din Squarul I.G.Duca s-a instalat un serviciu al municipalității, iar grădinița de lângă sinagoga de pe strada Basarabi a devenit „biroul populației”.

În scurt timp, terenul din fața grădiniței avea să fie eliberat de ruinele Școlii Luca Moise, distrusă de cutremurul din 1940. După 1945, clădirea ridicată după planurile lui Jean Monda a revenit la scopul său inițial, fiind grădinița arondată mai multor întreprinderi din oraș.

În prezent, clădirea fundației zace părăsită, în ciuda unor mici lucrări de amenajare. Cu toate aceste, denumirea inițială încă se mai poate ghici pe fațadă. Rafinăria nu mai există de zeci de ani, iar spitalul pe care l-a clădit este astăzi doar un sediu al unei instituții puțin frecventate de publicul larg. Bustul de pe mormântul său a dispărut, lăsând soclul gol. Numele lui Predingher și moștenirea sa încep să se piardă încet-încet, la fel ca amintirea orașului pe care filantropul evreu a încercat să îl facă mai bun și mai frumos.