Când spui Lipscani, gândul merge imediat la centrul vechi din București. Totuși, nu doar capitala a avut o astfel de stradă cu un veritabil rol comercial și al cărui nume să se tragă de la negustorii ce-și luau marfa din Lipsca / Leipzig. Așa că azi vorbim de Lipscanii din Ploiești, despre ce au fost și despre cum amintirea lor începe încet-încet să dispară.
Localizarea actuală a străzii Lipscani
Strada Lipscani s-a conturat probabil în ultima parte a secolului XVIII, dar importanța sa a crescut abia de pe la 1830-1840, când viața economică a Ploieștilor va intra pe o pantă ascendentă. Așa că în urmă cu aproape două secole, pe acea stradă se găseau magazinele lipscanilor de lux cu stofe de calitate (mătăsuri și stofe scumpe), bogasieri, marchidani (un soi de mercerie), tivizichieri, abagii și, evident, cârciumari. Întotdeauna aici se găsea orice, de la fierărie la costume, de la băuturi bahice la lumânări și de la credite la cărți.
Strada Lipscani, vedere din Piața Unirii (în stânga Primăria Nouă, iar în dreapta Banca Centrală)
În prima parte a secolului XIX, strada era pavată cu bolovani de râu, magazinele erau mici – ridicând mână, atingeai tavanul magazinelor – și apele reziduale erau aruncate în mijlocul străzii printre căruțe și mărfurile celorlalte magazine.
Strada Lipscani, la începutul secolului XX
Totuși, strada Lipscani a fost una dintre primele care a avut trotuare asfaltate, iar mai apoi toată artera a fost acoperită cu asfalt cald.
Lipscanii și intersecția cu Calea Romană (în stânga se vede magazinul fraților Chițu și Iosifescu)
Reclame interbelice ale magazinelor de pe Lipscani (cea din stânga este a magazinului fraților Chițu și Iosifescu din poza de mai sus)
Strada era intersectată de Calea Romana, cam în locul unde azi este intrarea în Palatul Administrativ, și de strada Brașoveni (al cărei nume vine de la negustorii români din Brașov) – a se vedea articolul Centrul Ploiestiului – anii `30 vs. azi.
Strada Lipscani în 1940 – În plan depărtat se vede fațada Palatului de Justiție / de Cultură
Demolările au afectat strada la sfârșitul perioade interbelice, când capătul ei din fața Palatului de Justiție (actual de Cultură) a început să sufere modificări. În primii ani ai guvernării Ceaușescu, jumătate de stradă este distrusă pentru a se construi Palatul Administrativ. Clădirile de pe Lipscani sunt lăsate să se degradeze, cu toate că zona este pasaj pietonal. În fine, cutremurul din 1977 a însemnat ocazia cu care regimul comunist a ras de pe suprafața orașului o stradă emblematică pentru istoria Ploieștilor.
Strada Lipscani
Salut.Imi poti spune ,te rog, de unde ai preluat reclamele respective?Ma intai am crezut ca sunt din Anuarul Socec al Romaniei Mari(http://www.loc.gov/rr/european/phonero/romdir.html) ,dar dupa ce am rasfoit paginile nu le-am gasit;in plus, scrisul parca arata mai bine in cazul de fata.Sunt cumva dintr'o carte de telefoane?Un fel de Pagini Aurii/Albe?Mersi
P.S.:Cochet mai aratau Lipscanii plo(i)esteni:)
Salut!
Le-am luat din Monografia orasului de Mihail Sevastos editata in 1937. La finalul cartii sunt cateva reclame si am gasit una lg alta pe acestea doua 🙂
Da, mersi,am uitat de cartea aceea.Asadar, o ai?Ce misto!Cred ca te'a costat o avere.Se mai gaseste oare de vanzare prin anticariatele Ploestului?
P.S.:Ar fi tare ca intr'o zi sa scrii un articol despre monografia insasi:DTot cu Ploestiul se ocupa.
Salut din nou 🙂
La anticari se gaseste cartea din 1937, dar costa 700 – 1000 roni. Exagerat, mai ales ca primaria a reeditat-o, in facsimil, la pretul de 315 roni. Din cate stiu, de la Muzeul de Arta se poate cumpara un exemplar retiparit.
Cat despre monografie… Este o lucrare exceptionala, o sursa istorica de prima mana, dar fiecare capitol este scris de altcineva (spre exemplu arhitectura este redactata de Toma T. Socolescu). Totusi, are unele carente care sar in ochi. Uneori textul se transforma intr-o propaganda liberala, alteori prezinta trunchiat realitatile si cireasa de pe tort – vorbeste chiar in culoari frumoase despre socialisti. Sunt unele capitole in care daca s-ar scoate partea ”bolnava”, nu stiu ce ar mai ramane din ele…
Pacat, am pierdut multe cladiri cu elemente arhitecturale deosebite, strazi cu o istorie deosebita s.a.m.d.
Doar… pacat!
Nu-mi vine sa cred!!! Am gasit in sfarsit ce cautam. Despre Ploiestiul vechi. Am prins si eu Lipscaniul si am stat pe Brasoveni pana in 70, cand l-au daramat ca sa se vada palatul administrativ. Abia astept sa mai vad imagini. Am si eu Monografia Ploiestiului trasa la copiator. Eu nu mai stau in Ploiesti de multi ani, dar cand am trecut pe bulevard si am vazut ce i-au facut cu constructiile noi am fost foarte revoltata. Cel putin aia de la rondul 1 pe stg cum te duci la gara, din sticla m-a socat, nu se potriveste deloc cu restul constructiilor. Acum am vazut ca au continuat. Eu i-as intreba pe cei care au dat avize ce-a fost in capul lor.
@mihaeladr,
Trebuie sa-ti multumesc ca prin blogul tau, am ajuns la acest blog. De cateva ore, de cand l-am descoperit, nu ma pot dezlipi de el:)
Este extraordinar, felicitari d-lui Lucian Vasile !
Sunt nascuta in Ploiesti, am plecat insa de-acolo, (si din Ro), in urma cu…(in septembrie se implinesc)…50 de ani ! Copil de scoala…
Si eu tin minte Lipscani,…Magazinul Mare,…Pasaj…
Mi se strange sufletul cand vad, in locul vechilor case, (unele cu adevarat monumente arhitectonice),…oribile cutii de beton.
Imi amintesc ca aproape de Magazinul Mare era un cinematograf de vara, ''gradina''. Cred ca f. aproape de str. Krupskaia. Mai exista oare ?
Eram mica, si m-au luat parintii, (cu toate ca anumite filme erau interzise copiilor, deh…''imorale'') sa vizionam ''Fanfan la Tulipe'', cu Gerard Philipe si Gina Lollobrigida.
O ''minune'' pt acele vremuri in care eram intoxicati cu filme rusesti…
Dar, ghinion, ''gradina'' era plina, asteptam cu emotie, cand…a pornit o ploaie torentiala cum numai in toiul verii se poate intampla…
Si-uite-asa, am pierdut ocazia sa mai uitam nitel de ''marile realizari'' ale comunismului…
b.d. – Ma bucur ca va place acest blog! 🙂
Gradina aceea a disparut in anii comunismului. Unul din urmatoarele articole va fi tocmai despre acea zona de pe Calea Romana 🙂 Problema este ca nu stiu cand voi mai avea timp de noi articole…
am citit cu emotie articolul tau, m-am nascut si o parte a copilariei mele am petrecut-o la Ploiesti…imi mai amintesc de existenta unor magazine pe la inceputul anilor '70 in acea bucatica de Lipscani care exista atunci…
orasul nostru are un trecut deosebit, mi-e dor de acele timpuri pe care nu le-am trait…
p.s
mi-am permis sa public articolul tau pe blocul meu mentionand numele tau si sursa…
o sa mai revin aici, ma simt foarte bine 🙂
Pingback: Ultimii ani ai străzii Lipscani din Ploiesti | Republica Ploiesti
Pingback: Palatul Justitiei | Republica Ploiesti