Sosirea unui grup de copii nevoiași la Ploiești

În urmă cu câțiva ani, printre documentele găsite la sediul central din București al Arhivelor Naționale, am avut surpriza să găsesc în inventarul unui fond fotografic un album care al cărui titlu era „Leagănul Sft. Ecaterina din Ploiești”. Peste câteva zile, îl aveam pe masa din fața mea. Acesta era de dimensiuni redusă – între un A5 și un A4 dacă îmi aduc bine aminte – dar avea o copertă amplu și migălos lucrată, puțină deteriorată pe margini de trecerea timpului.

IMG_5840

Albumul cuprinde o serie de fotografii care surprind sosirea în Gara de Sud din Ploiești a unui grup de copii. Știam că în oraș au funcționat mai multe leagăne pentru cei mici părăsiți de părinți sau rămași fără rude în viață. Cu toate acestea, nu avusesem până atunci niciodată ocazia să văd imagini cu acești năpăstuiți ai soartei care își găsiseră la Ploiești un adăpost deasupra capului, o masă caldă și grijă și atenție din partea unor supraveghetori. Albumul însă suplinea această curiozitate de istorie socială, iar fotografiile – realizate în perioada interbelică – surprind câteva zeci de copii săraci ajunși cu un vagon CFR în Gara de Sud a orașului.

IMG_5845

IMG_5847

IMG_5848

Imaginea nou-veniților este una crudă: unii copii sunt desculți, alții poartă opinci și câțiva norocoși au pantofi în picioare. Aproape toți poartă haine răpciugoase, iar cușme primite de la te-miri-cine sunt, evident, prea mari și aproape că le acoperă capul cu totul. Vreo doi-trei au câte o valiză de lemn, însă restul fie își poartă puținul avut în desagi ori pur și simplu nu au nimic și stau cu mâinile în buzunare. Privirile sunt o stranie combinație de teamă, tristețe și neîncredere, dar cu toate acestea parcă se pot ghici câteva zâmbete sau firave sclipiri de speranță.

IMG_5852

IMG_5849Femeia bine îmbrăcată din mijlocul copiilor ar putea fi Ecaterina Negrutzi care era președinta Leagănului Sft. Ecaterina și soția doctorului Ioan Negrutzi.

IMG_5851

Din poze, par să fie copii cu vârste cuprinse între 5 (sau chiar 4) ani și până la 12-13 ani. Oricum, chipurile lor arată că sunt maturizați înainte de vreme.  IMG_5850

IMG_5850 2

După ce au coborât pe o linie secundară a Gării de Sud, copiii au mers pe jos până în Piața Gării, unde au fost urcați într-un camion cu prelată.

IMG_5853

Destinația lor avea să fie Leagănul Sft. Ecaterina din Nedelea, înființat de Ecaterina Caragea în preajma Primului Război Mondial. Clădirea avea să fie naționalizată de regimul comunist și transformată în Școală Medie Tehnică Agricolă, iar Ecaterina Caragea a fugit din țară în 1950, la bordul unui vas care naviga pe Dunăre.

IMG_5842Instituțional, orfelinatul fusese înființat în 1916, însă activitatea sa a fost reglementată în 1924, când a început propriu-zis să funcționeze. Administrarea se făcea de către doamnele din înalta societate ploieșteană, iar finanțarea era una privată (se organizau diferite serbări și evenimente, iar banii din bilete acopereau o parte a costurilor de desfășurare a activităților curente), la care se adăuga câte un sprijin material din partea autorităților locale. Așa cum am precizat, instituția a fost desființată odată cu instaurarea regimului comunist, iar orfanii au fost preluați de leagăne de stat.

Judecând după vestimentația adulților, imaginile datează probabil de la începutul anilor 30. Majoritatea copiilor par să fi avut 8, 9 sau 10 ani, la momentul în care au fost surprinși în imaginile de mai sus. Astfel că nu am putut să nu mă gândesc câți dintre copiii fotografiați coborând temători din vagoane sau mergând desculți pe lângă clădirea Gării de Sud mai trăiesc și astăzi. Cine știe – istoria ne-a învățat să ne așteptăm la orice surpriză.

Sosirea unui grup de copii nevoiași la Ploiești

7 thoughts on “Sosirea unui grup de copii nevoiași la Ploiești

  • May 3, 2017 at 10:00 am
    Permalink

    Adevărul este spectaculos, indiferent de vremurile în care ne aflăm !!! 🙂 Felicitări pentru munca pe care o depuneţi în acest proiect !!!

    Reply
  • May 3, 2017 at 12:17 pm
    Permalink

    Felicitări Lucian ! Un leagăn similar a funcționat și în satul prahovean Nedelea, în anii 30-40.

    Reply
  • May 3, 2017 at 3:29 pm
    Permalink

    La începutul anilor 50 Locația se numea Spitalul de Obsrtretică și ginecologie Donca Simo.

    Reply
  • May 4, 2017 at 10:28 pm
    Permalink

    Desi cu varste atat de fragede, nici nu cred ca ar putea fi denumiti copii. Au trait probabil cele mai grele si aspre vremuri prin care a trecut omenirea. Astfel ca noi, cei de astazi, ar trebui sa invatam mai multe de la ce vedem, sa pretuim putinul pe care il avem.

    Reply
  • May 18, 2017 at 7:11 pm
    Permalink

    Fotografia va fi si mai dramatica daca reprezinta pe copii evacuati din Basarabia dupa Ultimatul sovietic….Faceti cercetari va rog, Luc. PS. Se mai pastreaza articolele vechi ? As dori sa revad Bulevardul Independentii, Strada Hasdeu,etc..

    Reply
  • July 26, 2017 at 5:06 pm
    Permalink

    Lucian, pozele cu sarmanii copii m-au miscat pana la lacrimi… Oare in ce an a avut loc aceasta drama? Sa mai traiasca poate cativa din acesti nefericiti?
    Un camin de copii orfani, in epoca comunista, a fost multi ani si pe strada Hasdeu, imediat dupa acele blocuri vechi, in casa cea mare inainte de intrarea in strada Ardealului.

    Reply
  • September 2, 2017 at 6:03 pm
    Permalink

    Pe stada Hasdeu era Orfelinatul ,,caminarilor”[asa-i numeau copii], si cred eu ca erau orfanii din Razboiul American/ N.Corea, care cativa ani au fost crescuti in Romania…Documentele din Arhiva Prahova au fost transferate la Bucuresti, sau au fost distruse ? Calatorii straini care s-au adresat Arhivelor Prahova…, s-au plans ca nu au acces ??!! , L.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *