Un nou caz de plagiat

Inainte de a merge mai departe si de a continua a vorbi despre o alta cladire sau o alta strada cu importanta istorica din Ploiesti, cred ca ar fi bine sa discut si alte aspecte.

Ma bucur ca in ultima vreme a crescut interesul fata de trecutul Ploiestilor si tot mai multe persoane doresc sa afle mai mult despre istoria acestui oras. Sunt oameni care scot din arhivele personale fotografii realizate de dansii in anii 70-80 si care astazi reprezinta marturii foarte importante (si de multe ori unice!) a ceea ce a fost candva Ploiestiul. Sunt oameni care comenteaza la articolele despre istoria orasului, imbogatind astfel prin amintirile proprii imaginea vechiului oras. Sunt diferite initiative locale care promoveaza ce este bun in Ploiesti si in Prahova, aducand in prim-plan si file din trecutul ploiestean (ma gandesc in primul rand la Iubesc Ploiestii).

Si mai exista si oameni care apreciaza istoria orasului, numai ca in acesta cazuri sunt cateva carente de intelegere a unor aspecte. 

Despre imaginile vechi

Pozele vechi nu apar din senin. In privinta fotografiilor este nevoie de timp sa le cauti, sa le identifici, sa le pui intr-un context, sa le intelegi. Unele sunt pe piata de antichitati. Altele sunt in arhive. Pe unele trebuie platita o suma consistenta. Pentru altele doar o taxa de fotografiere. Dar la final esti bucuros ca ai descoperit ceva, ai identificat un cliseu inedit si il publici in articol. Si apoi vine intrebarea: sa pun un watermark pe poza? Pe de o parte, se pierd detalii ale pozei si aspectul este unul mai putin atragator. Pe cealalta parte, te protejezi impotriva copierii fara citare. Nu exista o decizie general valabila. In general, am ales sa pun adresa site-ului pe toate pozele pe care le am in colectia proprie si pe toate fotografiile pe care le-am realizat. La inceput puneam un watermark pe orice fotografie pe care o foloseam, pentru a proteja continutul de copiere fara citare, dar cu timpul cu am decis sa-l aplic numai pe imaginile pe care le detin.

Dar exista si oameni care intra pe site, downloadeaza fotografiile, unii le si editeaza prin adaugarea unor cuvinte / explicatii proprii si apoi le raspandesc fara citarea sursei fotografiei. Si uite cum nu mai conteaza cercetarea in arhiva, timpul petrecut cautand fotografia, banii platiti pe taxa sau pe achizitionarea ei si asa mai departe. Este frustrant. Pana la a vorbi de copyright, vorbim de bun-simt.

Despre text

Asa cum spuneam si mai sus, atunci cand am pornit site-ul obisnuiam sa pun adresa site-ului pe orice fotografie, pentru simplu fapt ca textul nu il puteam proteja altfel. Nici textul nu apare de nicaieri. Este rezultatul unor carti citite (uneori mai putin accesibile), al studiului in biblioteci al presei de epoca, al cercetarii in arhive si a examinării cu atenție a fotografiilor de epoca si al hartilor.

Dar cum in Romania definitia plagiatului este una alterata, pana la cel mai inalt nivel, este oarecum inevitabil sa nu te intalnesti cu aceasta meteahna. Vorbeam in 2010 de plagiatul realizat de Dana Mihai de la Adevarul de Seara, dupa articolul despre stadionul din Ploiesti. Am descoperit de curand un alt caz similar, semnat de aceasta data de Ana-Maria Stanescu de la Ph-Online.

Dupa ce am trimis un mail, a aparut si mentiunea ”surse: Wikipedia, RepublicaPloiesti”. Cu siguranta ca a pune ca sursa un link catre ”en.wikipedia.org” este foarte util. De fapt, si articolul de pe wikipedia era copiat dupa articolul de pe acest blog. ”Autoarea” de pe ph-online ar fi putut sesiza acest lucru daca macar ar fi citit ce a selectat pentru optiunea Copy – Paste.

Consider ca acesta este un alt caz de plagiat.

Site-ul RepublicaPloiesti.net se afla sub licenta Creative Commons. Asadar, in acest caz au fost incalcate doua conditii: nu a fost atribuit textul, subintelegandu-se ca este opera ”autoarei” Ana-Maria Stanescu. O citare corecta este prin punerea unui link catre pagina articolului, nu catre prima pagina a site-ului (cu atat mai frapant fiind in cazul Wikipedia). De asemenea, textul nu poate fi folosit in scopuri comerciale. Ori atat timp cat aduce un trafic (indiferent cat de mic), iar acel trafic conteaza pentru spatiul publicitar (de pe site-ul care a preluat materialul) care genereaza un venit, consider ca este folosit in scop comercial.

Mi se pare insa inutil sa mai discut despre norme elementare de citare a sursei, lucruri pe care orice absolvent de studii superioare trebuie sa le aiba, mai ales daca vine din aria materiilor socio-umane.

Cam atat am avut de spus.