Si a venit timpul si pentru ultimul articol din seria dedicata Bulevardului. Daca am vazut istoria zonei din sudul acestei artere, de data aceasta ne vom opri asupra capatului dinspre nord al strazii.
Gradina Publica (1897 – 1936)
La sfarsitul secolului XIX, realizarea Bulevardului Independentei se apropia de sfarsit, iar autoritatile luau in discutie amenajarea zonei dintre Piata Unirii si noua strada care lega centrul urbei de Gara de Sud. Spatiul-problema era un teren nesistematizat din fata Palatului Bailor Comunale, care purta numele de Piata Lemnelor dupa numele targului care avea loc acolo. Solutia adoptata a fost cea a crearii unei Gradini Publice, mai ales ca in partea centrala a orasului nu exista la acea vreme un spatiu verde al orasului.
O reconstituire a amplasamentului Gradinii Publice in spatiul de azi al Ploiestilor (prin Virtual Earth)
Spatiul a fost delimitat cu un gard din fier forjat, s-au plantat copaci, s-au instalat banci, iar in centrul gradinii a fost amplasata statuia din bronz a lui Atlas, care tine in spate un bazin din care apa tasnea prin 6 tevi in bazinul de la baza sa.
Statuia lui Atlas
Gradina publica – 1924
Prin infatisarea sa foarte masculina, dar si prin nuditatea lui Atlas, acest monument a devenit subiect de glume la vremea respectiva. Cu toate ca nu am gasit nicaieri vreo confirmare a acestei povesti, ar fi de amintit miza politica a lui statuii: cand liberalii castigau alegerilor, Atlas era intors cu fundul spre casele liderilor conservatori, iar rolurile se inversau, statuia isi schimba din nou pozitia.
Gradina Publica – 1913 (in spate Palatul Bailor Municipale)
Gradina a fost inaugurata in 1897 si reprezenta practic o insula. Bulevardul se bifurca in dreptul ei, partea stanga urmand cursul de azi al Bulevardului Republicii, iar cea dreapta trecea prin fata Palatului Bailor, si ajungea exact unde strada Lipscani si strada Franceza intrau in Piata Unirii. Locul a devenit repede o zona atractiva pentru locuitorii orasului, fiind usor asimilata in peisajul urban.
Poezie aparuta in presa ploieasteana, in 1905, dedicata Gradinii Publice
Totusi, in perioada interbelica traficul auto s-a amplificat, iar gradina stanjenea circulatia autovehiculelor. Cu toate acestea, locuitorii se declarau impotriva desfiintarii Gradinii Publice. In fata unei asemenea opozitii, Primaria a reactionat intr-un mod inedit. In martie 1936, intr-o singura noapte, toata zona a fost curatata: gardul si bancile scoase, copacii taiati, monumentul mutat, iar terenul nivelat. Din nou, protestele au fost foarte ample, insa autoritatile au mers mai departe si, dupa ce au largit spatiul carosabil, in locul vechii gradini s-a amenajat un squar, dupa planurile arhitectului P. Popovici. Pe 25 aprilie, a fost inaugurat bustul de bronz al politicianului liberal I.G.Duca (opera sculptorului Dimitrie Onofrei), asasinat in 1933 pe peronul garii din Sinaia, iar squarul a primit numele fostului ministrul al afacerilor externe.
Bustul lui I.G.Duca – 1937 (in spate se vad Palatul Bailor si Palatul Administratiei Financiare)
Squarul I.G.Duca – 1939 (sursa: Eugen Pavelet) – Vedere din dreptul Postei Centrale. Toate casele de pe partea dreapta au fost demolate (inclusiv cea din dreapta, una din putinele cladiri in stil neo-gotic din Ploiesti); imediat dupa imobilul modernist (a 3a cladire) era intersectia cu strada Golesti, azi infundata prin constructia blocurilor comuniste. Silueta masiva din plan indepartat-dreapta este Casa Corpului Didactic, mult mai cunoscuta drept Cinema Tineretului
O imagine luata aproximativ din acelasi loc – anii 80
Squarul I.G.Duca si Palatul Bailor – 1939 (sursa: Eugen Pavelet); urmand sirul de cladiri spre stanga, se ajungea in Piata Unirii
Mobilierul urban si monumentul lui Atlas au fost mutate intr-o zona relativ periferica a orasului, langa Obor, in apropierea barierei Bucov. Noul parc a fost inaugurat pe 8 iunie 1936, sub numele de Parcul Strajerilor (in cinstea organizatie de tineret patronata de Regele Carol al II-lea). Astazi, nu se mai pastreaza nicio urma a acestui parc, iar monumentul lui Atlas ar fi disparut undeva in anii `70.
Parcul Strajerilor, astazi o anexa a Oborului
Noul squar avea sa treaca prin transformari in scurta vreme. O data cu venirea la putere a Miscarii Legionare, bustul lui Duca a disparut (politicianul liberal dusese o campanie anti-gardista, ceea ce a dus la impuscarea sa de catre 3 legionari), iar locul sau a ramas gol. Totusi, la colturile squarului dinspre Bulevard si dinspre Piata Unirii existau doua vase cu mozaic – unul dintre ele exista si azi, izolat in fostul Obor, actuala Piata Prof. Arh. Toma T. Socolescu.
Vasul interbelic – fotografiat in 2011
Mozaicul vechi
O data cu venirea comunistilor la putere, in locul gol a fost amplasat bustul de bronz al lui Stefan Gheorghiu, fost militant socialist din Ploiesti, mort in 1914 si transformat apoi intr-un simbol al comunistilor din Romania.
Bustul lui Stefan Gheorghiu
Practic squarul era inclus in Piata Stalin (fosta Piata Unirii, zona din fata Primariei); fotografia este luata undeva in 1955, deoarece casele-ruina din fata Sfatului Orasenescu (cum se numea Primaria in perioada comunista) fusesera demolate (inclusiv imobilul Hora Taraneasca)
Squarul isi traia insa ultimii ani ai existentei sale. O data cu sistematizarea din 1959, toata zona a fost nivelata, strazile reconfigurate sau eliminate, iar cladirile din jur demolate si inlocuite cu blocuri anoste. Bustul lui Stefan Gheorghiu a fost mutat intr-o alta locatie.
Imagine de la mijlocul anilor 60, cand urmele vechiului oras fusesera inlaturate pentru a se construi un oras al oamenilor muncii
Am vazut in ultima vreme evolutia zonei de sud a orasului, de la aparitia Garii de Sud, apoi trasarea Bulevardului, amplasarea Monumentului Vanatorilor la rondul I, proiectarea unui tunel subteran, si acum amenajarea Gradinii Publice. Seria de articole pe aceasta tema s-a incheiat, iar de zilele viitoare vom reveni la vremuri ceva mai apropiate de noi si vom vorbi despre cladiri care mai exista si azi. Intre timp, puteti urmari proiectul RepublicaPloiesti pe Facebook.
Sursa: Paul Popescu – Memoria Zidurilor, ziarul Prahova; Eugen Pavelet – Ploestii de eri… Ploiestii de azi;
Gradina publica
Poate intr-unul din boschetii din acea gradina a fost gasita bunica mea!!!!
Imi place foarte mult felul in care documentati si scrieti aceste articole. Mi-as fi dat mai mult cu parerea, dar nu stiu intr-atat de multe despre Ploiest incat sa pot face un comentariu de calitate.
Lucian, am trecut vineri prin parcul Toma T. Socolescu si am vazut ambele vase de mozaic aflate in stare foarte buna. E drept ca unul dintre ele este pitit printre reclame…
Domnul Lucian Vasile,
“Confirmarea acestei povesti” ii apartine lui Lew Davidovici Trotski. Conform spuselor criticului si istoricului lieterar Mircea Iorgulescu, Trotski, aflat in vizita la Constantin Dobrogeanu Gherea, a aflat de folosirea statuii lui Atlas ca arma in lupta politica si a relatat aceasta, in anul 1913, intr-un ziar ucrainian.
(conform unei relatari verbale a lui Iorgulescu si a finalului articolului “Caragiale povestit de Trotki”, publicat in “Romania literara” numarul 13, din anul 2010)
Nini Hristodorescu
Marius, multumesc pentru aprecieri. PS: te rog spune-mi tu 🙂
Prahova24Hours – Exista si al doilea? Nu il observasem, multumesc pentru informatie!
Nini Hristodorescu – Va multumesc pentru adaugire! Stiam ca citisem undeva despre acest fapt, dar nu mai imi mai aduceam aminte unde….
Foarte, foarte interesant.
Am fost deseori in zona actualului Tribunal, dar nu am stiut ca a fost gradina/scuar acolo. Configuratia zonei e cu totul alta!
Imi place mult cum arata fantana aia cu statuia lui Atlas!
''Toate casele de pe partea dreapta au fost demolate (inclusiv cea din dreapta, una din putinele cladiri in stil neo-gotic din Ploiesti)''-am impresia ca aceasta casa inca exista in spatele blocului insa nu garantez 😀
Am observat cu intarziere o inadvertenta in vederea aeriana a Parcului Strzjerilor (sau al Pionierilor, cum s-a numit dupa 1944): Strada Postei se intersecteaza in dreptul parcului cu strada Alexandru Vlahuta, nicidecum cu strada Laptari (care, e drept, este situata in zona).
Cat priveste parcul, mi-l amintesc din copilarie – deceniul al cincilea al secolului trecut) ca fiind foarte curat, avand specii rare de pomi si arbusti, fiind pazit si ingrijit de un pasnic al Primariei, care avea baraca lui.
Nini Hristodorescu
Mihai – DA! Exista! Multumesc pentru observatie! Chiar e o surpriza mare de tot. Vazuta dinspre strada Golesti, casa respectiva pare o constructie anosta, fiind foarte probabil un corp adaugat ulterior. M-am dus zilele trecute acolo si mers in spate, si da, ai dreptate, inca exista, cu decoratiunile originale! De asemenea, intre acest imobil neo-gotic si sediul RATSP mai exista o cladire veche!
Nini Hristodorescu – Harta folosita este obtinuta prin intermediul Bing Maps care are destule greseli de acest fel.
Ma bucur ca te-am ajutat
Pingback: Blocul Cinemascop si strazile obturate | Republica Ploiesti