Scoala Despina Doamna si Casa Pionierilor

Educația a constituit pentru elita ploieșteană de la finalul secolului XIX una dintre principalele probleme ale comunității. Existau instituții private de învățământ, dar costurile erau ridicate, așa că acestea se adresau cu precădere familiilor înstărite. Ca o paranteză: până la instaurarea comunismului, sistemul de învățământ românesc cuprindea 4 clase primare, apoi liceul de 8 ani, urmat de examenul de Bacalaureat și facultatea. Nevoia unui liceu accesibil tuturor fetelor din oraș se simțea foarte acut odată cu începutul dezvoltării rapide a Ploieștilor. Instituția de învățământ a apărut dintr-o inițiativă privată (a „Societății pentru învățătura poporului român”), iar primele cursuri au început în 1874. Timp de mai mulți ani, școala a funcționat în imobile închiriate, situație care nu putea continua la nesfârșit.

Prin urmare, în oraș se face o colectă pentru a se ridica un local propriu, proiect pentru care au donat mulți comercianți și intelectuali ploieșteni. În 1890 se pune piatra fundamentală a noii construcții care urma să fie ridicată după planurile lui Ion Socolescu (unchiul lui Toma T. Socolescu), care acceptase să le realizeze în mod gratuit. Locul ales se afla între străzile Mihai Bravu și BunaVestire, unde, în perioada comunistă a fost parcul Casei Pionierilor. Dar să nu ne grăbim.

Clădirea Liceului Despina Doamna

Noua clădire a fost finalizată în primăvara lui 1893 și a reprezentat unul dintre primele exemple din țară de arhitectură „socolesciană”, de inspirație neoromânească. Era un imobil simetric, cu o fațadă în 3 volume, iar cel din mijloc era puțin scos în afară, spre strada BunaVestire. În timpul Primului Război Mondial, clădirea și-a schimbat temporal destinația. În toamna lui 1916, în imobil a funcționat un spital de campanie, unde cei răniți pe front primeau îngrijiri medicale. Odată cu ocuparea orașului de către armata germană, aceasta din urmă și-a instalat un centru de comandă în fosta școala Despina Doamna. La cererile femeilor ploieștene și pentru a-și apropia locuitorii, nemții părăsesc clădirea, iar școala își reia cursurile în vechiul ei palat. Imediat după război, școala Despina Doamna primește autorizația din partea Ministerului de a înființa clasele VI-VIII, având astfel ciclul liceal complet. Datorită măririi numărului de clase, imobilul devenise neîncăpător, așa că au început să se caute surse de finanțare pentru extinderea lui. Elevele (cunoscute ca „despiniste”) ofereau spectacole în sala de festivități a localului, prin oraș circulau liste de subscripție, iar statul s-a implicat și a dat restul de bani. De lucrare s-a ocupat arhitectul N. Stănescu, iar corpul vestic (cel dinspre centrul orașului) a fost extins, în jurul anului 1925, spre strada Mihai Bravu.

Clădirea Liceului Despina Doamna – 1927

Perioada interbelică a consolidat renumele pe care Liceul „Despina Doamna” și-l făcuse în rândul ploieștenilor. Totuși, istoria nu i-a fost prielnică. În iunie 1941, armata română trece Prutul și începe războiul contra sovietelor. În urma luptelor, un mare număr de răniți revin în țară pentru îngrijiri medicale, iar spitalele nu mai puteau face față. Ca în multe alte orașe, localurile școlilor au fost rechiziționate și transformate în Spitale Militare. Acest lucru s-a petrecut, în perioada iulie – octombrie 1941, și cu imobilul din strada BunaVestire numărul 8. Din noiembrie, spitalul este evacuat, iar școala revine în vechiul sediu, dar se vede nevoită să îl părăsească din nou în decembrie 1942, când se instalează un nou spital militar. Clădirea este afectata de un incendiu în noaptea de 30 spre 31 decembrie, este reparata și are aceeași destinație până în 1943, când revine instituției de învățământ. Liceul „Despina Doamna” mai folosește imobilul până pe 1 aprilie 1944, când, de teama raidurilor aeriene, clădirea este evacuată. Peste doar 4 zile, pe 5 aprilie, bombele anglo-americane lovesc clădirea, care arde până la temelii, fiind complet distrusa.

Din Bisericile „Sfântul Ilie” și „Sfântul Nicolae Vechi” nu mai rămăsese absolut nimic, fiind lovite în plin. Aceeași situație și la liceul de fete „Despina Doamna”, care ardea în întregime, iar planșeele se prăbușeau în interior, lăsând în picioare numai fațada prin care ieșeau flăcările. „Liceul Despina Doamna a luat foc dela o bombă care a lovit clădirea numai într-un colț și anume: colțul aripei de sud. Se putea salva tot imobilul dacă veneau imediat oamenii apărării pasive la fața locului”, se nota într-un articol apărut la câteva zile după. Cei câțiva profesori sosiți imediat au intrat în clădirea arzândă și au salvat arhiva și o parte din mobilierul care altfel ar fi fost mistuite de flăcări.

Fragment din cartea „Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești”

Școala se mută în Palatul Școalelor Comerciale, iar apoi clasele devin mixte, lucru care se întâmplă și cu Liceul de băieți Sfinții Petru și Pavel. Lipsite de localurile proprii, vechile instituții de învățământ aveau să fie ulterior alterate de „reformele” noului regim de democrație populară. Liderii comuniști locali aveau alte planuri pentru spațiul ocupat de ruinele liceului de fete. În partea dreaptă, spre est, Liceului Despina Doamna era mărginit de strada Constantin Stoicescu (actuala Armoniei), care nu se oprea în strada Mihai Bravu, ci mergea până în BunaVestire. Pe partea cealaltă a străzii Constantin Stoicescu, la mijlocul perioadei interbelice avocatul Constantin Petrescu și-a ridicat o vilă în care nu va locui pentru multă vreme. Din 1937, în interiorul noii construcții a funcționat Căminul cultural „Voevodul Mihai”. După înlăturarea monarhiei, clădirea a devenit „Casa Pionierilor”. Spațiul a început să se transforme spre finalul lui 1950 – în noiembrie mai multe grupuri de muncitori au curățat de moloz spațiul fostului Liceu Despina Doamna.

Muncitori lucrând la nivelarea terenului unde se aflase Liceul de Fete – noiembrie 1950

În 1951, lângă casa Constantin Petrescu s-a construit o aripă pentru activitățile pionierilor, iar locul liceului de fete a fost împrejmuit cu gard de beton (supraetajat, el exista și azi; cu această ocazie, strada Armoniei a fost scurtată, căpătând forma actuală), și a devenit parcul Casei Pionierilor. Pe 8 noiembrie 1951 noul complex a fost inaugurat.

Aspect de la festivitatea de inaugurare – 8 noiembrie 1951

Curtea Casei Pionierilor – sursă: Valu Cetățeanu

Casa Pionierilor (Vila Constantin Petrescu si aripa construită în perioada stalinistă) – anii regimului Ceaușescu;

Poarta Casei Pionierilor – sursă: Valu Cetățeanu

După 1990, Casa Pionierilor s-a mutat pe strada Democrației, iar în vila lui Constantin Petrescu s-a instalat procuratura. La începutul anilor 2000, pe locul fostului Liceu de fete s-a construit o clădire de sticlă și oțel, în care funcționează Parchetul.

1 – Sediul recent construit al Parchetului; 2 – Vila Constantin Petrescu (Casa Pionierilor); punctat – segmentul dispărut al străzii Constantin Stoicescu

Astăzi, nimic nu mai amintește de prezenta elegantului local al Liceului Despina Doamna și de generațiile de „despiniste” care au marcat istoria orașului Ploiești.

Clădirea modernă care se află pe locul liceului Despina Doamna