O plimbare pe Bulevard (I)

Bulevardul Independentei este una din strazile-simbol ale Ploiestilor, fiind considerata, dupa demolarile din perioada comunista, ”centrul istoric” al orasului. Artera, care face legatura intre Piata Centrala (botezat de autoritati ”Centru Civic”) si Gara de Sud, are 3 parti: centru – rondul I, rondul I – rondul II si rondul II – gara. Pe ultimile doua parti, bulevardul este marginit de spatii verzi cu castani, cladirile vechi aflandu-se in spate, pe strazile paralele.Asa ca ramane in discutie primul segment, cel de la rondul I spre centru. Toma T. Socolescu facea in 1937, in cartea sa ”Arhitectura in Ploiesti”, o plimbare si o scurta prezentare a cladirilor din aceasta parte a Bulevardului. Dupa 73 de ani, unele cladiri au disparut, au aparut altele noi, dar majoritatea au rezistat pana azi, asa ca ar fi interesant sa facem azi o plimbare similara, in unele cazuri prezentarea fiind usor mai detaliata. Pornim de pe partea dreapta a Bulevardului, in directia centru – Gara de Sud:Casa inginerului I. Gheorghiu, renovata de arhitectul Mayer si devenita in perioada interbelica societatea de foraj Lemoine.Urmeaza clopotnita biserici Sfantul Gheorghe Vechi, care, prin forma sa octogonala, este o constructie neobisnuita pentru arhitectura ortodoxa romaneasca. A fost ridicata probabil in legatura cu vechea biserica, zidita la inceputul secolului XIX si care probabil, afectata de cutremurul din 1828, nu a mai fost folosita, fiind demolata undeva dupa 1880.Casa parohiala, imobil ridicat in perioada interbelica. Prezinta pe fatada o reprezentare stilizata a Sfantului Gheorghe.Biserica Sf. Gheorghe Vechi, de fapt cea de-a 3 biserica de pe acest loc. Primul lacas de cult se spune ca ar fi existat inca din timpul lui Mihai Viteazul, fiind din lemn. Degradandu-se sau devenind neincapator, a fost demolat si in locul sau s-a ridicat o biserica de zid, pe cheltuiala unui anume Gheorghe Teodor (de aici si hramul actual). Intre 1831-1832 s-a construit actuala biserica, aceasta preluand rolul celei zidite cu doar cativa ani in urma (probabil devenise neincapatoare sau era prea subreda). A fost renovata de mai multe ori, precum in 1875 (intreaga pictura interioara a fost realizata atunci de Nae Costescu) si, in special, intre 1939-1942 cand a trecut printr-un amplu proces de consolidare. Mare ghinion, deoarece in 1944 o bomba a cazut pe biserica, cladirea fiind grav afectata. Renovarea ei completa a durat pana in 1971.Pe locul unde azi se afla Colegiul National Mihai Viteazul, secole de-a randul a existat cimitirul parohiei Sf. Gheorghe Vechi. In 1895, autoritatile muta mormintele, iar pe locul ramas liber incepe constructia Liceului de Baieti Sf. Petru si Pavel. Palatul Liceului, vazut aproximativ din acelasi unghi ca in poza actuala. Remarcati vreo diferenta?In 1898, monumentalul palat este finalizat, iar institutia se muta din fostul sediu (actualul Muzeu de Istorie) in localul de pe Bulevard. Imobilul era un motiv de mandrie pentru ploiesteni, avand o fatada bogat decorata, cu muzeu si biblioteca la etaj, doua aripi (doar cea de nord mai exista azi) si un amfiteatru luxos in spatele corpului central. Palatul liceului, fotografiat in perioada interbelicaIn 1944, pe 5 iunie, la ora 8:52 de dimineata s-a dat alarma aeriana, iar la 10:32, cand sirenele au tacut, palatul liceului era o ruina. Fatada a fost 90% distrusa, din aripa de sud au ramas 2 sali, iar aripa de nord si amfiteatrul au scapat neatinse. Dupa 23 august, bombardamentele s-au incheiat, dar blestemul a continuat. Intr-o noapte din noiembrie 1944, amfiteatrul a luat foc si nu a mai ramas nimic din el.Dupa venirea comunistilor, denumirea religioasa a liceului a fost retrasa, clasele s-au mixtat, iar cladirea a fost reconstruita in stil comunist. Despre liceul Petru si Pavel va fi un material mai amplu, in viitor. Totusi am o rugaminte: cine bunici/strabunici care au invatat in vechiul liceu si mai au poze cu elevii sau chiar cu cladirea veche, il/o rog sa imi trimita un mail. Adresa este pe pagina de contact.Palatul a fost construit undeva intre 1890 – 1896 pentru Teodor Teodorini, un renumit avocat si politician local. In 1926, cladirea a fost cumparata de societatea Unirea-Gaze, devenind sediul firmei care furniza gaze naturale in oras. Si in prezent este aici functioneaza o firma din acelasi domeniu de activitate.Urmatoarea cladire a fost sediul Bancii Nationale a Romaniei, sucursala ploiesteana. Cu toate ca stilul constructiei pare interbelic, de fapt imobilul exista dinainte de 1917. Astazi casa este parasita, dar inca se mai vede deasupra intrarii vechea denumire.La cativa pasi mai la sud se afla casa Alexandru G. Radovici, important membru al PNL, dar avand o semnificativa inclinatie socialista. A detinut pentru putina vreme postul de ministru in 1914, in guvernul lui Ionel Bratianu. Casa a fost construita cel mai probabil la finele secolului XIX. Din ianuarie 1945, a fost sediul ARLUS (Asociatia Romana pentru strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica), iar mai apoi policlinica.Continuam plimbarea si trecem la casa ridicata de inginerul silvic C.G.Angelini. Cladirea este in prezent sediul unui serviciu al Primariei Ploiesti si a fost renovat de curand. Cu aceasta ocazie, i s-a adaugat un corp nu tocmai reusit, dar mai retras fata de fatada.Urmeaza o cladire ridicata tot la finalul secolului XIX si refacuta in 1920 dupa planurile lui Toma T. Socolescu. Beneficiarul a fost Scarlat Orascu, unul dintre cei mai activi primari ai Ploiestilor, datorita caruia administratia a avut bani pentru Halele Centrale si alte lucrari de modernizare. Casa Scarlat Orascu – 1937Pe langa mandatele de primar, Orascu a fost si senator de doua ori, de fiecare data in opozitie. Cladirea, luxos decorata in interior, a fost nationalizata de comunisti si transformata in cantina populara. In prezent este policlinica pentru copii.De aici incepe o oarecare incurcatura. Sursele sunt neclare, uneori chiar contradictorii, asa ca este posibil ca unele case sa fie denumite gresit. Trecem strada, prin fata statuii lui Radu Stanian, despre care vom vorbi alta data, si ajungem la casa Velicu. In perioada interbelica, imobilul apartinea societatii Unirea (care avea si rafinaria omonima), iar din 2004, cladirea a fost renovata si de atunci aici functioneaza un restaurant.Casele Umberti (prim plan) si Scorteanu (in dreapta)Urmau apoi casa Grigore Scorteanu (in perioada interbelica aici a fost unul din sediile societatii Concordia) si casa italianului Umberti. Aceasta din urma a fost o vreme si locuinta lui Max Schapira, renumit afacerist si filantrop local, iar in ultimii ani de exista a fost sediul Creditului Minier. Casa Umberti / Max Schapira / Creditul MinierAmbele cladiri au fost distruse la bombardamentele din 1944, iar in dupa razboi, o rafinarie a construit un imobil cu apartamente pentru angajati. Imobilul actual, ridicat pe locul caselor Scorteanu si UmbertiAsadar in locul celor doua case (prima semana mult cu casa Velicu, iar casa Umberti era o constructie mai aparte, fiind ridicata dupa planurile arhitectul Simonis) a aparut o constructie discreta, dar care se potriveste cu locatia.
Urmeaza sediul Bancpost, o cladire moderna, construita dupa 1990. Prin silueta sa si prin faptul ca este retrasa destul de mult fata de celalalte cladiri vechi, sediul bancii se integreaza destul de bine.Langa este probabil casa Manciulescu. Dupa stilul foarte bogat in decoratiuni exterioare, pare sa fie de sfarsit de secol XIX.Iar ultima cladire de pe aceasta parte a bulevardului este una din cele mai reusite constructii interbelice din Ploiesti – casa Iosifescu. A fost ridicata in 1935-1936 dupa planurile arhitectului Constantin Iotzu. Casa Iosifescu – 1937Toma T. Socolescu caracterizeaza imobilul drept neo-bizantin, insa cel putin gardul original care delimiteaza curtea este un exemplu de art-deco. Decoratiune art-deco pe gardul casei IosifescuCladirea a fost confiscata de regimul comunist (ca multe altele din cele prezentate mai sus), iar in anii 80 aici a functionat Institutul de Statistica. Dupa 2000, casa Iosifescu a fost recuperata, renovata excelent si transformata in hotel.Ajunsi la rondul I, vom trece strada si pe vom intoarce pe cealalta parte a bulevardului, inapoi spre centru.(va urma)