O casă ploieșteană a arhitectei Violeta Popescu-Cotești

Orașul se schimbă odată cu oamenii care îl locuiesc, cu vremurile și cu ideile care le definesc. Unele dintre clădirile pe lângă care trecem astăzi au suferit modificări reflectând adaptarea la timpuri și cerințe diferite de cele inițiale. Căutând prin arhive, am avut surpriza să descopăr cum unele dintre construcțiile – publice și private deopotrivă – care astăzi nu se remarcă printr-o istorie îndelungată, au fost ridicate cu zeci de ani în urmă într-un stil mai mult sau mai puțin diferit de cel actual.

Astfel, vom demara o serie de articole prin care vom compara planul original al unor construcții cu starea lor actuală. Scopul nu este de a decide dacă este corect sau greșit modul în care aceste clădiri s-au transformat de-a lungul anilor, ci să înțelegem procesul în sine al acestor preschimbări care pot trece neobservate, dar care, privite în ansamblu, contribuie la modificarea peisajului urban ploieștean.

În 1941, Petre Popovici, arhitectul șef al Primăriei Ploiești, aproba familiei Toma Comănescu proiectul unei case pe o strada retrasă dintr-o mahala din sudul orașului. Prenumele arhitectului este ilizibil, însă numele se poate citi clar: Popescu-Cotești. Foarte probabil, este vorba de arhitecta Violeta Popescu-Cotești, cea care în aceeași perioada elabora planurile pentru refacerea Bisericii Sfinții Voievozi din apropiere.

Construcția era remarcabilă prin influențele maure – încă la modă în acei ani – remarcabile la nivelul arcadelor frânte. Din fericire, clădirea a supraviețuit atât bombardamentelor din 1944 care au afectat semnificativ zona de sud a orașului. De asemenea, întreaga zona ar fi urmat să cadă sub tăvălugul sistematizării ceaușiste, fiind salvată de evenimentele din decembrie 1989.

Sursă: Google Maps – 2012

În prezent, clădirea se află într-o stare bună de conservare, însă aspectul original a fost modificat în ultimii ani. Volumetria pare să fie alterată de către termoizolație, iar închiderea cu sistem termopan a ferestrelor în arc frânt a accentuat și mai mult distanțarea față de planul original.

2016

Astfel de „surprize” istorice se află în toate colțurile orașului, pe străzile lăturalnice ori în spatele blocurilor. Din păcate, aspectul de epocă se pierde încetul cu încetul în contextul reabilitărilor și modernizărilor, astfel că, de multe ori, numai arhivele mai păstrează mărturii ale acestor martori ai trecutului ploieștean.