Primul Razboi Mondial a insemnat pentru romani trecerea de la extaz la agonie si inapoi la extaz, deznodamantul fiind unul total neasteptat. Dupa o ofensiva victorioasa in Transilvania, contraatacul trupelor germane si bulgare in Dobrogea a marcat inceputul prabusirii si al ocupatiei partiale a tarii. Refugiul in Moldova, singurul teritoriu liber ramas, si succesele militare de la Mararesti, Marasti si Oituz au insemnat supravietuirea statului roman. In ciuda unei paci separate semnate sub presiunea evenimetelor (singurul nostru aliat din est, Rusia, iesise din razboi in urma revolutiei care avea sa ii aduca pe bolsevici la putere), dar neratificata de Regele Ferdinand, Romania a iesit victorioasa, datorita evenimentelor favorabile aliatilor sai de pe frontul de vest. Mai mult decat atat, Vechiului Regat i se alipisera si Basarabia, Bucovina si Transilvania, realizandu-se un vis nesperat: Romania Mare.
.jpg)
Piata Unirii – probabil 1916; in prim-plan este Statuia Libertatii in al doilea amplasament al sau, iar in plan departat se vad Primaria Noua si Banca de Credit (Micul Luvru)
Cum au trait ploiestenii cei doi ani si jumatate de razboi? Atmosfera poate fi reconstituita din cronica lui C. N. Debie, din documentele fotografice si din cercetarile arhivelor. La 14 august 1916, Regele Ferdinand a decis intrarea Romaniei in razboi, impotriva Imperiului German si a Imperiului Austro-Ungar. Vestea a fost data in Piata Unirii, in fata Primariei, unde o multime de locuitori asteptau decizia Consiliului de Coroana. Chiar din acea zi au inceput sa mearga prin mahalale reprezentanti ai autoritatilor pentru a citi proclamatia si decretul de mobilizare al armatei. Entuziasmul locuitorilor a inceput sa dispara dupa a doua noapte de razboi, cand un zeppelin german a survolat orasul si a aruncat cateva bombe, una dintre ele cazand pe o casa de pe strada Cantacuzino (fosta 23 august) colt cu str. Popa Farcas, ucigand o batrana. Cetatenii strani ai tarilor inamice au fost arestati a doua zi si trimisi cu domiciliu fortat in Baragan, iar cladirile apartinand comunitatilor de germani, austrieci, maghiari ori bulgari au fost rechizitionate.
Locul aproximativ unde a fost distrusa prima cladire din Ploiesti in timpul Primului Razboi Mondial
In urma luptelor din Transilvania si din Dobrogea au inceput sa soseasca in Ploiesti trenuri cu raniti de pe front. Au fost amenajate spitale militare in liceul Petru si Pavel (mai intai in salile de clasa si mai apoi si in muzeul liceului si in amfiteatru) si in scoala germana de fete (aripa veche a fostului Liceu Pedagogic, actual ”Jean Monnet”).
Liceul de baieti ”Sfintii Petrul si Pavel” aflat pe bulevard, unde astazi este Colegiul National ”Mihai Viteazu” (actuala cladire pastreaza din vechiul imobil numai aripa de nord)
Dar lucrurile au inceput sa se modifice o data cu schimbarea cursului razboiului. Infrangerile armatei romane si ofensiva trupelor inamice aduceau o apropiere a frontului de Ploiesti. Daca in octombrie era o vorba doar de o stare de teama si de pesimism general, in noiembrie a inceput nebunia refugiului. Nenumarate trenuri trecea dinspre Bucuresti spre Moldova, prin Gara de Sud. Arhivele si instalatiile rafinariilor au fost incarcate in vagoane si expediate in teritoriul liber, impreuna cu specialistii din fabrici, dar si cu ranitii transportabili din spitale. Pe 16 noiembrie 1917, primarul orasului, G.G. Ionescu, scria un mesaj pentru ploiesteni: ”Cetateni… nu va alarmati… in niciun caz sa nu parasiti orasul… Subsemnatul va ramane in mijlocul vostru spre a ingriji de interesele voastre si de gospodarirea orasului. Ramaneti linistiti la casele voastre… (…)”. Foaia se pastreaza si azi in arhiva, iar scrisul se alungeste si se inclina din ce in ce mai mult, tradand starea de spirit a Ploiestilor.
.jpg)
Ploiestii ard! Rafinariile si rezervoarele de petrol din jurul orasului in flacari
Zilele urmatoare, rezervoarele de petrol si instalatiile care nu au putut fi desasamblate au fost incendiate de o comisie mixta romano-engleza, pentru a nu cadea in mainile inamicilor. La vest sau est, in nord ori in sud, rafinariile ardeau, iar nori de fum inconjurau orasul.
Ofiteri ai armatelor Puterilor Centrale in fata unui rezervor in flacari de la marginea Ploiestilor
Urmele incendiilor provocate de romani si englezi in timpul retragerii din 1916
In noaptea de 23 spre 24 noiembrie s-a produs inevitabilul. La ora 3 a.m. s-au auzit dinspre vest 3 salve de tun, ceea ce reprezenta cerea armatei inamice de predare a orasului. Imediat s-au aprins luminile in Ploiesti, semn ca orasul capituleaza si nu opune rezistenta. A doua zi, trupele diviziei XII bavareza intrau in localitate venind din vest, pe actuala strada Cantacuzino. Ceremonia de predare a orasului s-a desfasurat in Piata Unirii, in fata Primariei. S-a citit o scurta declaratie de catre primarul G.G. Ionescu, aceasta a fost tradusa in nemteste, iar generalul Huler a tinut un discurs in care asigura liniste in schimbul cooperarii locuitorilor. Totul s-a incheiat cu o parada a trupelor germane.
.jpg)
Imagine-document: ceremonia de predare a orasului Ploiesti – noiembrie 1916
Parada trupelor germane victorioase – dinspre Piata Unirii spre Gradina Publica
In oras s-a decretat legea martiala germana, iar circulatia era permisa numai de la 7 dimineata pana la 6 seara. Multe familii au avut de gazduit cate un soldat german, iar restul de trupe a fost cantonat in zona de est a orasului – germanii spre cartierele Tabaci (zona Bisericii Sf. Ilie) si Mihai Bravu, ungurii in jurul bisericii Sfantul Nicolae Nou, iar austriecii in zona bisericii Maica Precista.
Soldati germani pozati alaturi de tarani romani
Cladirile principale din oras au inceput sa isi schimbe locatarii. Primaria Noua a devenit sediul conducerii militare a orasului, in localul prefecturii (actualul Muzeul de Arta) au fost amenajate birourile ofiterilor superiori, dar si locuinta generalului Huler, iar Tribunalul Vechi a gazduit politia militara germana. Banca Centrala (Micul Luvru) devenise sediul Ortskommendantur, fiind locul frecventat de majoritatea ofiterilor armatei de ocupatie.
.jpg)
Primaria Noua devenita in 1916 sediul autoritatilor germane locale
S-a trecut asadar la o reorganizare a institutiilor locale. Prefectura s-a mutat in casa Ergas Mamaciu (mai cunoscuta drept fost Teatru Ciufulici), primaria in vechea cladire cu turn de la 1868, tribunalul in hanul Hagi Buzila (pe locul unde azi este grupul statuar Caragiale) si politia intr-un imobil de langa actualul teatru ”Toma Caragiu”.
Scena din centrul orasului – 1916 sau 1917
Piata functiona in continuare, dar abia din 1917 taranii au inceput sa vina cu legume, pentru inceput aprovizionarea orasului facandu-se cu multa greutate. La magazine si pravalii, achizitionarea de produse se facea rationalizat, existand puncte de vanzare speciale pentru soldatii germani. A fost o reala tensiune intre ocupanti si ploiesteni, notabila fiind revolta femeilor din oras, in momentul in care germanii au incercat sa inlocuiasca vechiul calendar cu cel gregorian. In final, autoritatile au permis desfasurarea slujbelor religioase dupa obiceiul ortodox rasaritean, pentru a nu inflama si mai mult spiritele. In tot acest timp, bisericile au fost locul in care s-a manifestat sentimentul national si o oarecare impotrivire fata de realitatea defavorabila.
La rondul I se afla o alta cladire rechizitionata de trupele de ocupatie; astazi, pe locul ei se afla o curte larga, la intersectia strazilor Hasdeu si anul 1848;
O imagine a cladirii Mackensen
Vizita pe 8 mai 1917 a feldmaresalului Mackensen la Ploiesti
Vizita pe 8 mai 1917 a feldmaresalului Mackensen la Ploiesti
Lucrurile au inceput sa intre usor in mersul obisnuit in a doua parte a anului 1917 si in 1918. Majoritatea scolilor si-au reluat activitatea (unele in localuri improvizate), liceul ”Petru si Pavel” in vechiul sediu (actualul Muzeu de Istorie), iar cinematografele functionau din nou, insa filmele erau exclusiv germane.
Viata in spatele frontului, intr-un oras ocupat
Anul 1918 avea sa aduca o relaxare a vietii locale (Palatul Ghita Ionescu a fost evacuat si a redevenit sediul Prefecturii, iar liceul de baieti s-a mutat inapoi pe bulevard), dar si sfarsitul ocupatiei. In dimineata zilei de 27 octombrie ploiestenii au fost surprinsi sa constate ca soldatii germani disparusera din oras. Piata Unirii a fost locul in care s-a jucat Hora Unirii si s-a petrecut, nu inainte de a se strange toate insemnele care aminteau de autoritatile de ocupatie si de a fi distruse. Au urmat zile de petrecere, dar si nopti de vandalizari infaptuite de betivi si hoti, deoarece erau prea putine forte de ordine pentru a se asigura protectia orasului. O data cu venirea trupelor romane, situatia s-a normalizat, iar pentru Ploiesti incepea o noua perioada in istoria sa. Aveau sa fie cei mai prolifici ani, pana in 1940, orasul devenind o unul din centrele economice si industriale ale Romaniei Mari.
Sursa poze: pagina Romania de altadata
Ploiestii in timpul ocupatiei Puterilor Centrale
Foarte bine slefuit articolul, Lucian! Felicitari !
Mi-a ramas in minte dupa ce am citit tot acea decizie a englezilor si a romanilor de a arde rezervoarele de petrol pentru a nu cadea in mainile dusmanilor. De unde se vede ca la orele de istorie ni s-a spus un adevar incomplet : anume ca nu doar romanii in timpul navalilor turcilor isi ardeau preventiv granele, ci asta e o adevarata strategie de razboi folosita de orice natie, in orice perioada. De unde se vede cata tendinta spre distrugere in general avem in noi.
Scopul scuza mijloacele, intotdeauna.
Iar istoria noastra e tare denaturata…
Ce casa e "Soldatenheim Mackensen"?Poate fi identificata,sau nu mai exista?
Cladirea era situata in dreapta actualului sediu CONPET de la "rondul 1" cum vii din centru spre sud. (Evident azi nu mai exista!)
Din poze imi pare mai mult a fosta 'Casa a Casatoriilor'
Chiar in spatele sediului Conpet spre Democratiei exista o casa parca trasa la indigo dupa aceasta stilui neobrancovenesc.
Cea de pe strada 1848 nr. 9 ? http://bit.ly/1fIlWvW
Lucian, ai gasit cumva prin arhive de ce a fost demolata cladirea Mackensen si in ce an?
Casa în care a poposit Mackensen a fost a unui avocat. Imobilul a fost grav avariat de primele bombardamente din 1944 (planșeul distrus, pereții crăpați, acoperișul pulverizat). Astfel, presupun că a fost demolată imediat după război.