Filmări din Ploieștiul lui 1925

Imagini video făcute în 1925 în Ploiești? Ar putea părea o păcăleală de 1 aprilie, numai că, într-adevăr, chiar există o asemenea înregistrare. Se afla în colecția Muzeului Municipal București care a restaurat-o, digitalizat-o și a publicat-o pe internet. Cele 12 minute de peliculă sunt o delectare pentru orice pasionat de istoria ploieșteană! Mai întâi vom discuta secvențele și vom explica cele mai importante cadre, iar la final voi pune înregistrarea integrală.

Reportajul surprinde festivitățile ce au avut loc la 28 iunie 1925, atunci când Ionel Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri (echivalentul funcției de prim-ministru) a vizitat orașul Ploiești și a inaugurat lucrările la diferite clădiri importante sau a tăiat panglica unor proiecte deja finalizate:

Mai întâi, sosirea participanților:

Iar clădirea Prefecturii Prahova o veți recunoaște cu siguranță:

Exact, este Palatul Ghiță Ionescu sau, așa cum îl cunoaștem astăzi, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”:

Interesant este că și-a pierdut o parte din decorațiunile surprinse în cadrul de epocă. Revenind la filmul din 1925:

Îl vedem pe Ionel Brătianu urcând treptele Palatului Prefecturii, iar mai apoi delegația se va deplasa la…

Palatul de Justiție, unde vom avea parte de primele cadre fascinante:

Cred că acum este clar pentru fiecare cititor despre ce clădire este vorba: actualul Palat al culturii, iar cadrele de mai sus surprind fațada clădirii:

Interesant este că lucrările începuseră de fapt înainte de Primul Război Mondial, în 1916 fiind turnate deja fundațiile, după cum se vede în fotografia aeriană a Ploieștiului pe care am publicat-o în albumul Ploieștii în Marele Război. 1916-1918.După sosirea autorităților locale și apoi a demnitarilor de la Bucureșt…

…urmează punerea actului comemorativ:

Ionel Brătianu semnând actul:

Iar apoi urmează punerea pietrei de temelie:

Și primul cadru mai clar cu Ionel Brătianu (da, frame-ul seamănă cu o inimioară, era la modă în studiourile fotografice încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea):

Ca să avem o imagine mai clară, atașez și o fotografie a lui Ionel Brătianu:

Urmează apoi discursul ministrului Gheorghe Mârzescu:

Ce se vede că a avut loc pe esplanada Palatului:

Ulterior, delegația se va muta pe șantierul Căminului Corpului Didactic:

Clădire pe care o mai vedem și astăzi în picioare, însă probabil că nu pentru mult timp. Este vorba, bineînțeles, de fostul cinematograf Roxy:

Să vedem câteva cadre de la punerea pietrei fundamentale:

Ionel Brătianu, cu sorț, punând prima mână de ciment:

Un cadru ceva mai larg:

Iar clădirea din stânga-spate există și astăzi, însă destul de modificată:

Audiența era foarte pestriță:

Mi-a atras atenția un copil (o fetiță?) pentru care mult mai interesant era aparatul de înregistrat imagini decât prezența președintelui Consiliului de Miniștri:

Camera se mută din nou, de data aceasta surprinzând puțin din clădirea de vizavi, care este Școala Primară numărul 1, actualul club sportiv:

Și, la final, un nou cadru cu Ionel Brătianu:

De la șantierului Casei Corpului Didactic, delegația s-a deplasat în Calea Oilor, la:

Șantierul începuse cu ceva mai mult de un an în urmă, iar rezultatele erau vizibile:

Imposibil de nerecunoscut: palatul Școalelor Comerciale, actualul Colegiu Național Ion Luca Caragiale, opera arhitectului Toma T. Socolescu. Iar camera se mută din nou:

  Arcadele trilobate ale intrării monumentale în Palat. Ca să avem o imaginea comparativă, iată rezultatul final:

Apoi camera se mută din nou:

  Este corpul principal, de la stradă, văzut din Calea Oilor. Peste câteva luni, din același unghi, perspectiva era destul de diferită:

Aici are loc, din nou, ceremonia punerii pietrei fundamentale (astfel de evenimente era și show-uri politice, așa că era firesc să aibă loc și mult după ce se puseseră primele rânduri de cărămizi):

  O imagine remarcabilă cu Gabriel Papp, proprietarul uneia dintre cele mai frumoase case din Ploiești (existentă și azi în spatele Hotelului Prahova). Fiind evreu, Papp a avut foarte mult de suferit peste 15 ani, în contextul legislației antisemite din perioada lui Carol al II-lea și cea a lui Antonescu):Dar nu numai Papp a fost imortalizat pe peliculă: BăBătrânul Chițu era proprietarul uneia dintre cele mai faimoase și vechi magazine de pe Lipscani, o figură legendară printre comercianții ploieșteni:Din nou, asistența era numeroasă (în fond, venise Brătianu la Ploiești!): De aici, delegația s-a deplasat la marginea orașului, dincolo de cartierul Mihai Bravu și de fabrica Dorobanțu:

În Ploieștiul din primii ani interbelici nu se construiau numai clădiri mari, impozante, care aveau să devină simboluri locale. Municipalitatea, având fonduri uriașe din taxarea rafinăriilor, investea în lucrări de edilitate, continuând măsurile luate încă de la începutul secolului, atunci se dăduse în funcțiune Stația de alimentare cu apă de la Crângul lui Bot. Acum, în 1925, se inaugura canalul colector care deversa în Dâmbu:   Lucrarea de la Ploiești a fost una foarte importantă pentru firma Edilitatea, care se lăuda cu acest proiect. Imagine din 1936 a acelorași construcții surprinse în peliculă:

Dacă pentru unii de azi ar părea desuet, atunci era o firesc ca la astfel de inaugurări să aibă loc și o slujbă de sfințire:

Ionel Brătianu, în prim plan, iar în spatele politicienilor se vede o altă parte a societății românești – copiii din medii mai puțin norocoase: Câteva cadre de la micul banchet de după serviciul religios: Foarte uman cadrul acesta – unul dă pe gât paharul, altul e cu scobitoarea în gură: Programul nu s-a încheiat, delegația inaugurând și centura feroviară a Ploieștilor:

Din nou, oameni din toate straturile societății: Tăiatul panglicii nu este o invenție recentă: Iar apoi, dovada că linia este funcțională: Ziua s-a încheiat la un banchet oferit în cinstea lui Ionel Brătianu:

Judecând după gangul din spate, este destul de probabil ca evenimentul să fi avut loc La Edi, în grădina din spatele Pasajului Cooperativa:

S-a toastat, s-a discutat: Ultimul cadru este foarte uman și ne ajută să înțelegem standardul de viață de atunci, din primii ani de după Primul Război Mondial. Vorbim totuși de o vizită foarte importantă pe plan local, dar vedem pe mai marii orașului petrecând pe scaune simple, relativ înghesuiți și bucurându-se de băuturi relativ simple: Am ajuns la finalul analizei, așa că vă invit să urmăriți întreaga înregistrare video, bucurându-ne de această șansă de a vedea Ploieștiul din urmă cu aproape un secol:

Preluarea articolului de către mass-media se poate face în limita a maximum 300 de caractere (cu tot cu spații) și o imagine, cu link activ către această postare.