Perioada interbelică a însemnat pentru Ploiești o dezvoltare accelerată, în special din punct de vedere arhitectural și urbanistic. Înfățișarea localității se schimba – apăreau clădiri noi în locul caselor vechi și șubrede, se ridicau edificii publice impozante și se trasau noi străzi. O problemă care a fost în atenția autorităților locale în anii 30 a reprezentat-o intrarea în oraș dinspre București, în special traversarea liniilor de cale ferată de la Gara de Sud și legarea pasajului de Bulevardul Independenței.
Situația în perioada interbelică, când un autovehicul care venea fie de pe Calea București, fie de pe strada Regina Maria (segment denumit azi Industriei), folosea Podul de Piatră și apoi fie continua pe Regina Maria (azi Democrației), fie mergea pe Bulevard
La sfârșitul secolului XIX, în spațiul unde astăzi este curtea Uzinei 1 Mai, s-a construit un pod de piatră pentru a asigura traficul peste calea ferată. Se asemăna cu Podul de lemn, existent și astăzi la câteva sute de metri spre vest (având același rol de a facilita trecerea peste „drumul de fier”), fiind foarte îngust și cu o pantă foarte ridicată, ceea ce cauza numeroase accidente în epocă.
Podul de piatră
Amplasamentul aproximativ al podului de piatră
Așa că în anii 30 apare proiectul unui tunel subteran care sa treacă pe sub Gara de Sud și să lege Calea București de Bulevardul Independenței asigurând o intrare în Ploiești demnă de un oraș prosper. Planul era să se taie o porțiune nouă de stradă din Bariera București care să meargă drept spre Gară, autovehiculele urmând să intre în tunel, să treacă pe sub stația feroviară și să iasă în Piața Gării (exact pe locul unde astăzi este fântâna arteziană) și să își continue drumul pe Bulevard.
Planul tunelului subteran
Secțiune prin tunel
Vedere spre Gară
Ieșirea în Bulevard, văzută din fața Gării. Astăzi, în locul acesta este fântâna arteziană, iar în locul posibilelor case din plan îndepărtat este stația de transport în comun
Cum ar fi arătat pe harta de azi planul tunelului subteran
Din păcate, proiectul nu s-a mai realizat, deoarece a început războiul și apoi a fost instaurat comunismul. Dezvoltarea orașului a cunoscut o stagnare până la finalul anilor 50, deoarece economia locală încă nu își revenise deplin după distrugerile din 1943-1944, dar și din cauza schimbărilor cauzate de naționalizări și a îndepărtării din funcții a numeroși oameni capabili. A existat în 1945 o dispută între autoritățile locale și reprezentanții CFR, care se prelungea deja din 1942. În perioada războiului, un serviciu al Ministerului de Interne de la București a realizat un plan care prevedea reconstrucția Ploieștilor după ce ar fi fost complet (sau într-o proporție foarte mare) distrus de eventualele raiduri aeriene. În privința legăturii dintre Calea București și Bulevard, s-a optat pentru mutarea Gării de Sud din axul Bulevardului (probabil spre Podul de Lemn, zona autogării de azi), iar artera care lega zona de centrul orașului ar fi urmat să fie prelungită subteran sau suprateran peste liniile de cale ferata. Practic, ar fi fost un drum drept de la Palatul Ghiță Ionescu până la Bariera București. În 1942, reprezentanții CFR au fost de acord cu mutarea Gării și construirea unui pasaj auto în locul ei, dar 3 ani mai târziu, aceștia s-au răzgândit și au cerut păstrarea Gării în locul său original. Astfel, rezolvarea traversării liniilor de cale ferată a fost din nou amânată.
Gara de Sud în perioada comunistă, rămasă în axul Bulevardului
Odată cu marile demolări din 1956 – 1962 (când s-au construit toate blocurile P+4E cu cărămidă aparentă din centrul orașului, fiind demolate numeroase clădiri cu valoare istorică precum Palatul Bailor), traficul auto către București a crescut, iar podul de piatră nu mai putea fi folosit din cauza limitelor sale. Cum Gara de Sud tocmai fusese reconstruită, s-a optat pentru soluția propusă de CFR cu aproape 15 ani înainte: un pasaj suprateran în lateralul stației feroviare. În 1961, noul pod, care preia traficul din Calea București și are înspre oraș două ieșiri – spre strada Democrației și, printr-o buclă, spre Bulevard – a fost inaugurat. Podul de piatră, care ajunsese să afecteze dezvoltarea feroviară a Gării de Sud („strangula” traficul trenurilor), a fost demolat abia în 1965.
Noul pod de la Sud, inaugurat în 1961
Imagine luată undeva între 1961-1965; săgeata indică Podul de Piatra care încă nu fusese demolat
Podul de la sud, cu ieșirea spre Bulevard
Podul de la sud văzut noaptea
Astfel, tunel subteran a rămas numai la stadiul de proiect, Ploieștii ratând posibilitatea de a fi primul oraș din România cu un astfel de element de infrastructură rutieră.
Piața Gării în prezent; aici ar fi fost ieșirea din tunel, spre centrul orașului
Mulțumiri lui Armyuser și lui MIonulescu
Tunelul subteran de la Gară
chapeau !
Cred ca multe informatii (fotografii) ai putea obtine de la locuitorii din zona, de dinainte de masivele demolari…ex. Cristea Bulgarul ce detinea un teren imens in cartierul Muzicanti de astazi, pe fosta balta (helesteu) Pantelimon…Am aflat o descendenta a acestuia in capatul strazii Pielari, pe str. Romulus…
Ce frumos ar fi fost! Era ceva deosebit!
Subscriu la ce a zis Mihaela! Nu ma pricep insa am impresia ca arhitectura pasajului ar fi fost una de inspiratie britaica…
Felicitari pentru articol!
Très beau travail de recherche.
Les plans élaborés dans les années 30 était splendides!
interesanta evolutie; am citit si articolul cu gara. am doua intrebari:
1. cine era autorul planselor cu tunelul
2. monumentul aflat in rondul din fata garii a fost plimbat cand?
Cu scuze pentru intarziere:
1. Nu stiu. In Arhitectura nu era trecut niciun nume.
2. Am pus un articol despre monument.
autorul planselor este Toma T.Socolescu, dosarul poate fi consultat la arhivele din Ploiesti
Proiectul îi apartine lui Toma T.Socolescu. Dosarul poate fi gasit la Arhivele din Ploiesti cred ca la fondul Prefectura sau Primaria Ploiesti
Anonim – Toma T. Socolescu nu a avut nicio legatura cu acest proiect. Am consultat dosarul de la Arhive (fond Primaria Ploiesti).
Dacă proiectul ar fi fost finalizat orasul nostru Ploiești avea o poartă de intrare magnifica,,, Pacat,,,! Interesant articol!
Dar daca s-ar continua proiectul azi dupa atatia ani, s-ar mai putea face tunelul? Poate cu fonduri europene merge facut