Poate cel mai emblematic eveniment istoric al orasului Ploiesti s-a petrecut in urma cu exact 139 de ani, cand, in urma atitudinilor antidinastice si a contextului, localitatea a devenit pentru aproape 24 de ore o republica, cunoscuta apoi drept ”Republica de la Ploiesti”.
Principele Carol I de HohenzollernVenit intr-o tara fara o continuitate la tronul domnesc, principele Carol de Hohenzollern a avut de infruntat si sentimentul national al unei parti a populatiei care nu se impacase cu gandul ca in fruntea Romaniei se afla un print neamt. Istoria a facut ca toate aceste tensiuni sa rabufneasca la Ploiesti.
Casa Radu Stanian, in forma actuala (radicala modificata in anii `30)In noaptea de 7 spre 8 august, cativa oameni de vaza ai localitatii s-au intalnit mai intai la C.T.Grigorescu, iar mai apoi la Radu Stanian (ambii politicieni liberali), cu gand de a se alatura unei lovituri de stat care va porni in toata tara, cu scopul de a-l alunga de la tron pe principele Carol.
O parte din ”republicanii ploiesteni”. De la stanga la dreapta: Alex Candiano-Popescu, Stan Popescu, Radu Stanian, preotul Nicolae IoachimescuPloiestenii si-au pregatit steag pentru noua Republica si au schitat administratia locala: Stan Popescu politaiul orasului, iar Alex Candiano-Popescu urma sa fie prefectul intregului judet. Din acest grup ”revolutionar” nu au lipsit nici preotii, poate cea mai activa figura fiind cea a parintelui Nicolae Ioachimescu, paroh la biserica Sf. Vasile.Dupa ce au trimis pe unii membri sa stranga oamenii cu care urmau sa treaca la lupta efectiva, o parte din conspiratori, in frunte cu Radu Stanian (peste ani primar la orasului), s-au dus sa bea si sa petreaca la Hotel Moldavia (pe locul acela astazi este aripa noua a Palatului Telefoanelor, in spatele actualului Palat Administrativ). Peste ceva vreme, in oras au inceput sa bata clopotele bisericilor, semn ca Republica de la Ploiesti lua fiinta.
Primaria Veche (undeva mai la stanga este Palatul Ergas Mamaciu, azi Teatrul de copii ”Ciufulici”)Alex Candiano Popescu s-a dus la cazarma pompierilor, care se afla lipita de primaria de atunci, cam pe locul unde astazi este Hotel Prahova, in timp ce alti razvratiti condusi de locotenentul Comiano au mers la telegraf. Nu stiu exact unde era telegraful la 1870, dar este o posibilitate sa fi fost pe strada Diligentei, in zona unde azi este cladirea Muzeului Petrolului. De acolo urmau sa afle vesti din capitala, numai ca acolo situatia era cat se poate de linistita.
Locurile importante din timpul Republicii de la Ploiesti (Sursa: Google Earth)Intre timp, lumea se stransese in fata Primariei de atunci, care se afla vis-a-vis de actualul teatru de copii, tot pe locul unde azi este Hotel Prahova. Revolutionarii au mers la cazarma dorobantilor, care se afla in apropierea stadionului ”Ilie Oana” de azi si au pus mana pe sabii si arme. Apoi au mers la inchisoare (tot in strada Rudului era si atunci si avea denumirea de ”Politieneasca temnita”) si i-au eliberat pe colegii lor de cauza care fusesera inchisi in saptamanile anterioare. Multimea (de aproape 3000 de oameni) se dusese in piata centrala a orasului si sarbatoarea evenimentul.Intre timp, Republica de la Ploiesti a suferit doua lovituri fatale. In oras se afla maiorul Polizu, care vazand ce se petrece si-a pus in garda soldatii din subordine si iesind pe strada, a temperat avantul revolutionar al ploiestenilor. In acelasi timp a trimis un om de-al sau la Bucuresti sa anunte cele intamplate in oras. Al doilea lucru negativ pentru republicanii ploiesteni l-a constituit faptul ca cei care pazeau telegraful, fiind destul de ametiti de bautura, au adormit, iar functionarul a anuntat la Bucuresti revolta din oras. Vazand ca celelalte orase nu se alatura revoltei, liderii ploiesteni si-au dat seama ca in cateva ore toata Republica lor se va sfarsi, asa ca multi s-au ascuns sau au fugit din oras cu birjele. In dupa-amiaza zilei de 8 august, soldatii veniti de la Bucuresti in mars fortat au intrat in oras au pus capat momentului istoric in care Ploiestiul a fost tara pentru mai putin de-o zi.
E fascinant ceea ce faci dar mai ales sa vezi ca inca mai exista oameni care nu dau uitarii lucrurile de alta data.
Republica de la Ploiesti, ca eveniment, m-a fascinat dintotdeauna (de felul meu sint Reublican) si cred ca merita sa mai scoti la lumina si alte lucruri!
Din cite stiu, Republicanii n-au patit nimic. Candiano-Popescu a ajuns mai tirziu sa fie unul din oamenii de incredere ai Regelui Carol.
Si – felicitari pentru proiect!
Iulia, Cornel – Multumesc frumos 🙂
Republicanii au fost achitati de tribunalul de la Targoviste (s-a judecat acolo pentru a se evita alte tulburari la Ploiesti). In schimb, imediat dupa inabusirea Republicii de la Ploiesti, au urmat niste pedepse corporale destul de drastice: batai, umiliri, s.a.m.d.
Am cititi mai sus despre Primaria veche, este aceeasi cladire care a fost demolata in perioada comunista prin anii '60?
Probabil ca este aceea la care te-ai gandit tu, numai ca ea a fost demolata dupa 1940 (probabil imediat dupa razboi), deoarece era intr-o stare foarte prosta.
Domnule Lucian Vasile,
Am citit cu mare intarziere textul privitor la asa numita Republica de la Ploiesti. Va marturisesc ca va admir foarte mult stradania de a prezenta trecutul urbei noastre. De data asta insa sunt oarecum dezamagit. Sigur, prezentarea faptelor este corecta. Insa nu accentuati nicidecum latura ridicola a evenimentelor, incurajand – vrand, nevrand – fudulia celor care afirma ca noi, ploiestenii suntem “republicani” (inclusive ridicolul titlului unei publicatii ploiestene – “Republicanul”). Nici macar nu pomeniti de ilustrul nostrum concetatean, participant direct la “republica”, I. L. Caragiale si geniala sa schita “Boborul”. Sigur, dupa ce initial domnitorul Carol minimalizase “republica”, apoi, a luat-o in serios. Dar asta nu l-a impiedica sa-l gratieze pe singurul “republican” condamnat de instantele militare, capitanul Comiano. Dar supararea pe ploiesteni i-a ramas lui Carol, astfel ca dupa 11 ani, la 11 iunie 1881 nu a participat la dezvelirea Statuii Libertatii. (asadar, statuia nu exista in 1870, iar “republicanii” nu aveau cum sa se stranga in jurul acesteia)
Nini Hristodorescu