Piata Centrala a orasului Ploiesti a suferit de-a lungul secolului XX o serie de schimbari radicale, trecand de la modestele cladiri cu magazin la parter si un singur etaj, la elegantele imobile interbelice, ajungand la forma actuala marcata de blocurile staliniste si ceausiste. Foarte putine cladiri vechi au supravietuit, iar dintre acestea cazul imobilelor Stănoiu – Herjenescu este unul foarte special.
Piata Unirii, in jurul anului 1916Dar sa o luam de la inceput, si anume de undeva dupa 1920. Pe latura estica a ”Pietei Unirii” (cum se numea atunci zona centrala a urbei) se aflau o serie de cladiri de secol XIX, cu pravalie la parter, iar la etaj fiind, de obicei, locuinta. Vreo 3 astfel de cladiri, mai exact libraria ”Nationala”, galanteria ”Ruleta” si o droguerie, au fost demolate pentru a se face ridica in locul lor 2 imobile noi: Cladirea Gheorghe Stanoiu care adapostea ”Banca de Credit Ploesti” si Cladirea Stefan Herjenescu.
Cladirea Gheorghe Stănoiu (stanga) si Cladirea Stefan Herjenescu (dreapta) – 1926Banca de Credit Ploesci a fost una din numeroasele banci din Ploiestiul interbelic si a avut la vremea aceea un prestigiu insemnat. O data cu venirea comunistilor la putere, banca a fost inchisa si cladirea (probabil) nationalizata (Actualizare: Banca a luat fiinta in 1922. Probabil tot atunci a aparut si cladirea). Nici cladirea alaturata nu a avut o importanta mai scazuta. Familia Herjenescu a fost renumita in Ploiestiul dintre cele doua razboaie mondiale. Domnul Herjenescu avea la parter una din cele mai importante librarii, iar la etajul I, sotia sa avea un magazin de moda, de unde mai toti cei cu dare de mana isi cumparau haine. La etajul II era atelierul de croitorie, iar la mansarda locuiau croitoresele.
Cladirea Gheorghe Stanoiu (”Banca de Credit Ploesci”) surprinsa in 1939Cele doua constructii au scapat neafectate de bombardamente din 1943/1944 (exceptie facand geamurile sparte de suflul exploziilor de peste drum), dar au avut de suferit in urma vastei operatiuni de sistematizare a orasului efectuata intre anii 1956 – 1964 de catre regimul comunist. In timp ce un numar foarte mare de cladiri vechi erau demolate, imobilele Stanoiu – Herjenescu au fost inglobate in noul bloc construit intre anii 1961 – 1962.
Noul centru, redenumit de catre comunisti ”Piata 16 februarie” – 1964De ce au fost inglobate in bloc si nu au fost demolate aceste cladiri? Un raspuns sigur este momentan greu de dat. Probabil pentru ca cele doua imobile erau mai retrase de la strada decat fatada noului bloc comunist, iar pastrarea loc aducea un plus de spatiu. De asemenea, foarte probabil ca si starea fizica a contat, cele doua constructii trecand fara probleme si peste cutremurul din 1977. Exista un mit urban care spune ca vechiul ceas de pe cladirea Stanoiu inca mai exista si merge in continuare, acolo, intre zidurile blocului. Din cate stiu eu, ceasul a fost dat jos o data cu intreaga fatada a vechilor cladiri.
Zona corespunzatoare vechilor cladiri Stanoiu – HerjenescuIn vechile cladiri se poate intra prin zona pietonala din spatele McDonald`s-ului. Astazi acolo sunt doua magazine de stofe si haine. Cum intrati, drept inainte este parterul cladirii Herjenescu care, din pacate, nu mai pastreaza nimic semnificativ din perioada interbelica. In schimb, mergand pe usa din stanga ajungeti in holul fostei Banci de Credit, iar decoratiunile complet diferite de simplismul blocului va vor atrage cu siguranta atentia. Peste peretii ”burgheji” stau azi expuse camasi, tricouri si alte accesorii de acest fel.
Cladirile Stanoiu – Herjenescu, vazute din satelit (sursa Google Earth)Interesanta este imaginea din curtea interioara a blocurilor, deoarece este foarte bizar la prima vedere modul in care din blocul comunist ies cele doua cladiri vechi. Accesul se poate face prin zona pietonala, prin gangul de pana in ACR, sau prin strada C.D.Gherea, prin spatele farmaciei. In aceasta parte ”neinglobata” a cladirilor vechi a functionat pana in 1989 ”Comisia juridica de impaciuire”. Dupa 1990, spatiile au fost abandonate, iar de acest fapt a profitat un grup de tigani care nu a putut fi evacuat decat cu politia. Si iata cum arata partea veche ”neinglobata”:
Foarte frumos sa descoperi ca in spatele (spatial si temporal) al tziganiei actuale orasul asta are o istorie. Asteptam asemenea subiecte interesante si in continuare.
De ce in anii 60 a fost remodelat chiar tot centrul? A fost o zona bombardata?
Nu tot centrul, dar intr-o proportie de 50 %, poate chiar putin mai mult, da. Nu am avut timp sa vad documentele din arhiva, dar motivele par sa fie ”la vedere”. In primul rand, erau constructii haotice, atat ca dispunere, cat si ca regim de inaltime. In plus unele din ele erau nu erau intr-o stare buna, fiind afectate si de cutremur si de bombardamente. In plus, erau destul ”zone lipsa”, chiar si la bulevard. In plus, a aparut si dorinta de a ”inchide fatada”, ca pe Magheru. Si ultimul motiv, poate cel cu ponderea cea mai mare – nevoia de spatiu locativ. S-au marit foarte mult numarul de camere disponibile pentru afluxul de muncitori. Foarte multe apartamente, foarte multe blocuri, foarte multa uratenie in centru. Si asta intre 56-64.
Ploiestiul a constituit o halta in fuga ardelenilor, in special a mocanilor saceleni dinspre Ardeal spre Regatul Roman…Multi ploiesteni actuali sunt descendentii acestora, Herjenestii fiind un exemplu.
Stefan Herjenescu a venit prin 1914, fiind apoi voluntar ardelean in Armata Romana – Regimentul Mircea al Ploiestilor…
Acestat s-a acoperit de glorie in batalia Marasestilor, fiind renumit pt un contraatac, cand surprinsi la refacere spalandu-se la rau au sarjat in izmene si camasi si respingand inamicul…La sarbatorile de 10 Mai apoi, Regimentul Mircea defila prin Ploiesti in camasi albe…
Herjenescu a participat, scapand printre putinii, dar grav ranit…
Apoi, ca si un alt mocan – Socec dela Bucuresti (cu familia caruia era prieten si au deschis o librarie impreuna), a infiintat un imperiu al cartii in Ploiesti si cu tipografii, legatorii sau papetarii…toate fiind date apoi unor nepoti din Sacele pe care i-a invatat meserie si i-a chivernisit…
Din acea comuna au mai pornit Al.Lapedatu, V.Parvan, G.Moroianu, profesorii Tohaneanu, I.Perlea, I.Jalea si altii…mari promotori ai culturii romane !
"Tovarasii" i-au confiscat totul si l-au trimis la exterminare la Canal…
In blocurile construite in centrul orasului au fost repartizati in majoritate militari, militieni , securisti, toti proveniti din alte zone ale tarii si care lucrau in noile structuri militare si militarizate. Cred ca daca sapam mai adanc, se urmarea disolutia ploiestenilor din centru, care reprezentau vechile familii ale orasului (burghezia)
Bineinteles ca se dorea schimbarea compozitiei locuitorilor din centru (ca si din orice alta zona), prin aducerea de cetateni fideli noii politici. Dar nu au fost in majoritate cei enumerati mai sus. Spre exemplu, pe Take Ionescu au fost blocuri de muncitori simpli.
Totusi, de ce au preferat comunistii sa mutileze apartamentele din noul bloc (daca aveti ocazia, mergeti sa vedeti cum sunt construite), si sa pastreze cladirile vechi, cand nu ii oprea nimeni sa le darame? Era vreo iesire de urgenta pentru ofiteri? Vreo legatura cu "asociatia radioamatorilor" care functiona in acele cladiri?
Anonim, fara o consultare a arhivelor, pot numai sa presupun: probabil au pastrat si vechile cladiri pentru a mari spatiul locativ cu cativa metri patrati ori a fost o interventia a cuiva cu putere politica pentru a fi pastrate acele imobile.
http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3AwebFise+matricole+penale+-+detinuti+politiciHH+01.+Haag+-+HexanHerjenescu+Stefan+S%2FP1720286.JPG stii asta ?
Uau! E genială! Mulțumesc mult pentru link, nu știam de acest aspect! 🙂
Am fost si eu acolo, acum cateva zile… Mi-a trezit curiozitatea ce am zitit aici despre aceste cladiri, aspecte pe care nu le stiam, desi traiesc de o viata (35 de ani) in Ploiesti. Ce am simtit cand le-am vazut ..spatele acestor cladiri care au vazut istorie…? Am simtit un fel de mila… Senzatia aceea ca asemenea "martori" ai istoriei ne privesc cu spatele, sunt ingropati pe jumatate si lasati sa se degradeze singuri… 🙁 I-am spus sotului meu exact ce am simtit in acel moment: "Mai bine le demolau atunci, decat sa le lase asa…."
Poate la sentimentele mele a contribuit si vremea (s-a incalzit si cadea apa siroaie de la stresini, intr-un zgomot infernal, o imagine deprimanta)…
Pingback: Cladirile Primariei din Ploiesti | Republica Ploiesti
acolo a functionat si o filiala a artistilor plastici,placuta care aminteste acest lucru este si acum acolo…
Exista si acum o plăcută cu ” Asociatia Artistilor Plastici