Traditia unei Primarii in Ploiesti nu este una de lunga durata. Ea a aparut abia dupa Regulamentul Organic (1831) cand s-a hotarat infiintarea unor astfel de institutii in Tara Romaneasca si Moldova. Cum urbea Ploiestilor nu se putea lauda la acea vreme cu prea multe cladiri de piatra (excluzand bisericile, erau doar cateva zeci), nou infiintata institutie ”a magistratului” trebuia sa isi inchirieze un local.Prima cladire unde a functionat Primaria Ploiesti nu se mai stie precis unde se afla. Tot ce a ramas consemnat este faptul ca acele camere apartineau unei femei numita ”Unca Vaduva”. Chiria fiind destul de mare, Primaria se muta in 1836 in casa boierului Gheorghe Iordache Cantacuzino, imobil care exista si astazi pe strada dr. Bagdazar, vis-a-vis de Tribunalul Ploiesti.
Vechea casa Gheorghe Iordache Cantacuzino, la aproape 2 secole de existenta
Cladirea fusese ridicata in 1832-1833 si se afla, la vremea aceea, destul de aproape de centrul orasului. Initial avea ferestre mult mai mari si un cerdac care se pastreaza si astazi intr-o forma nu chiar originala.
Cerdacul, azi modificat
Nici aici nu va sta foarte mult. Se simtea nevoia unei constructii mai spatioase si mult mai centrale. Atunci a iesit la iveala un bulgar stabilit in Ploiesti, cu destul spirit anteprenorial, pe numele sau Hagi Buzila. Aceasta cumpara un loc la intersectia Caii Romane cu Calea Campinii si va ridica pe acest loc, intre 1844 – 1846 o cladire cu un etaj care va deveni al treilea sediu al Primariei.
Casa Hagi Buzila – arhitect N.G.Socolescu (bunicul lui Toma T. Socolescu)
Dupa cum se vede pe harta, locul unde s-a aflat aceasta cladire este, in linii mari, cam in spatele actualei statii de autobuze din fata Palatului Administrativ. De la acest balcon a vorbit, printre altii, insusi Alexandru Ioan Cuza, domnul care a unit Principatele. Mai tarziu, cladirea a devenit Tribunalul orasului.
Casa Hagi Buzila – 1934 (plus – minus 1 an) – De remarcat doua aspecte: In stanga, in departare, se vede turnul Halelor in constructie; in dreapta o doamna eleganta 🙂
Totusi, Primaria trebuia sa aiba un local propriu in care sa-si desfasoare activitatea. Autoritatile au gasit ca loc potrivit un vechi bar, cel al Smantanoaiei, si dupa o lunga tocmeala, spatiul a trecut in proprietatea orasului. Vechea constructie a fost demolata si intre 1867 – 1868 s-a construit al patrulea sediu al Primariei (si primul imobil propriu al institutiei).
Primaria Veche, ridicata dupa planurile arhitectului Iosif Varga (pe frontispiciu se vede anul constructiei: MDCCCLXVIII)
Cladirea, ramasa in memorie drept ”Primaria Veche”, adapostea si cazarma pompierilor si datorita acestui fapt avea un foisor folosit pentru a se observa eventualele incendii. Turnul va fi demolat imediat dupa Primul Razboi Mondial, din cauza subrezimii, iar cladirea, care ramasese in proprietatea pompierilor, va fi daramata dupa cutremurul din 1940.
Primaria Veche fotografiata in 1934. Deja foisorul disparuse de aproape 10 ani
Aceasta cladire se afla pe locul unde azi este Hotel Prahova, peste drum de Palatul Mamaciu (actual Teatru de copii). Cu toate ca zona a fost supusa sistematizarii a ramas un martor al acelor vremuri: un copac (stie cineva ce specie este?).
Initial erau 2 sau 3, dar numai unul a rezistat timpului; oricum, ajuta mult la localizare
Primaria a functionat in acest local pana in 1894, cand s-a mutat in Piata Unirii, intr-un imobil mult mai mare, si va reveni doar pentru 2 ani, intre 1916 – 1918, cand orasul se va afla sub ocupatie germana.
La o privire atenta se observa ca fatada era intr-o stare deplorabila in 1936 (cand a fost facuta fotografia); langa balcon, in partea stanga, si la turnul din extremitatea cladirii se vad caramizile
La sfarsitul secolului XIX, orasul se afla in plina dezvoltare si acest lucru a dus la nevoia ca Primaria sa se mute intr-o zona centrala si intr-un local incapator pentru nevoile de atunci. Astfel, s-a gasit un loc chiar in Piata Unirii si s-a ridicat cel de-al cincilea sediu al Primariei din Ploiesti, institutia mutandu-se in noua constructie in 1894.
Primaria Noua – 1926Avea o pozitionare aparte fata de configuratia zonei, pe amplasamentul vechiului imobil aflandu-se azi strada C.D.Gherea.
Amplasamentul Noii PrimariiCladirea nu avea decat cele doua etaje, la parter fiind spatii inchiriate magazinelor.
Conform fotografiei, in 1899 la parter functiona si o ”bacanie centrala”
In partea dinspre N-V avea o cupola, care ii dadea o nota de originalitate, iar in partea de S-E, spre cladirile Stanoiu – Herjenescu, imobilul se termina brusc. Acest fapt se datora intentiei de a largi constructia, la nevoie, lucru care nu s-a mai intamplat, deoarece in acel spatiu s-a ridicat un elegant bloc interbelic.
Primaria Noua si Piata Unirii, la 1930. In dreapta se vad cladirile Stanoiu – Herjenescu
Intre 1894 si 1972 in acest imobil a functionat Primaria Ploiestilor, cu exceptia perioadei 1916 – 1918 cand aici a avut sediul comandatura germana. De cutremurul din 1940 a scapat cu bine, iar la bombardamentele americane cladirea a ramas neatinsa de vreo bomba, numai geamurile fiind sparte de suflul exploziilor de peste drum. In schimb, la cutremurul din 1977, au fost ceva avarii, motiv pentru care autoritatile comuniste decis demolarea vechii cladiri si a ultimei zone din centrul interbelic al Ploiestiului. Inca din 1972, Primaria se mutase in noul Palat Administrativ, constructie gigantica pentru un oras de marimea Ploiestiului. Din cate stiu (poate ma insel), in ziua de azi, cladirea apartine Consiliului Local sau Judetean, iar Primaria Ploiesti este doar chiriasa, la fel ca in urma cu un secol si jumatate.
Imi plac mult articolele, te-ai slefuit bine 🙂
Draguta faza cu copacul, e un fel de barometru al timpului si schimbarilor care au trecut peste micul si plictisitorul nostru oras urat-frumos…
Si eu am fost surprins de acel copac singuratic. Nu stiu insa ce specie o fi…
Frumoasa rau ultima poza! Pacat ca Ploiestiul a pierdut atatea cladiri!
In spatele Primariei Noi erau Lipscanii. Sa fi vazut acolo cladiri frumoase… Oricum, nu se compara cu blocurile de azi 🙂
Initiativa unui astfel de site este cu siguranta una laudabila. Ii felicit pe cei care s-au gandit la un proiect unic pentru Ploiestiul lui 2009, ce cu siguranta s-a nascut din dragostea de frumos a orasului nostru.
Regretul fata de ceea ce nu s-a mai pastrat exista in fiecare dintre noi in mod indubitabil, dar cum putem face mai greu ceva pentru ceea ce s-a pierdut, m-ar bucura nespus sa ne gandim serios la cum sa aparam si conservam cum se cuvine partea actualmente istorica a orasului.
Voi urmari indeaproape viitoarele dvs. proiecte si voi incerca sa gasesc posibilitati de sustinere a eforturilor dvs.
Va multumesc nespus!
Cand m-am uitat la prima fotografie, mi-am adus aminte ca in Viena sunt foarte putine fire de electricitate si cabluri la suprafata..Poate ca daca am recurge si noi la metoda subterana, orasul ar arata mai aerisit..nu mai vorbesc de parcari, pt ca as intra in domeniul SF-ului :)) Acum am aflat si eu ce e cu casa din prima imagine..trec pe langa ea aproape in fiecare zi.
Alexandra, multumesc frumos pentru cuvinte si va astept sa reveniti pe acest blog 🙂
Felicitari pentru datele adunate (informatii, poze "de ieri" si de azi) si bafta pe mai departe! Referitor la sediul primariei actuale, aceasta se afla la etalul 3 al Palatului Administrativ si este in patrimoniul Consiliului Judetean iar Primaria Ploiesti este chiriasa, cum ai spus. 🙂 Succes!!!
Cine ar putea sa-mi spuna unde era amplasat parcul central la 1900-1901? Oare acolo unde se vede in ultima poza in fata Primariei. Ma intereseaza foarte mult.
Mihaeladr, la 1900-1901 nu aveam parc. Era doar o piata. Mai exact Piata Unirii – http://www.republicaploiesti.net/2009/08/centrul-ploiestiului-comparatie-anii-30.html – (pe atunci – 1900-1901- in coltul dinspre str. Kogalniceanu / actualul restaurant Dealul Mare mai erau cateva cladiri care au fost demolate prin 1906 daca nu ma insel pentru largirea spatiului).
Povestea este, ca bunica mea a fost abandonata intr-un cosulet in "parc" la 1901. Avea in cosulet bani de aur si de argint si pe ceva scris prenumele Vasilica. A fost gasita de o familie care a luat-o acasa pentru ca aveau numai baieti si a fost adoptata sa zicem. Au inregistrat-o cu numele de Boschet pentru ca au gasit-o intr-un boschet in parc. Si asa bunica mea s-a numit Vasilica Boschet. Am vrut sa stiu mai multe dar mi-am dat seama ca nu am cum, mai ales ca inregistrarea ei in actele primariei a fost cu numele dat de familia care a gasit-o si a cresut-o.
UAU! O asemenea poveste nu are cum sa fie trecuta cu vederea de presa vremii. O sa caut si, daca gasesc, va dau de veste. 🙂
Am reusit sa postez pe blogul meu povestea bunicii mele.
http://mihaeladr.blogspot.com/2010/08/o-poveste-de-demult.html
Admirabila lucrare de istorie!
Este posibil ca in colectia Dvs de fotografii din anii 1930-50 sa aveti si unele cu detalii de cladiri ale piatetei depe strada Unirii , marginita de Magazinul Luvru , Restaurantul Mercur , Cofetaria Guerite , Magazinul La Papagal si intrarea in Pasajul Cooperativa ?
V-as fi recunoscator daca ma puteti ajuta sa le revad .
Jschiau@verizon.net
Foarte frumoasa prezentarea! Copacul este un conifer. Tisa?
Nu stiu 🙂
Copacul este Sequoia Giganteea, iar al doilea copac se afla in imediata apropiere, in curtea Muzeului Paul Constantinescu, peste linia de tramvai.
Daca e Sequoia Giganteea trebuie protejat musai!
Nu este Seqoia , este un conifer oarecare. Seqoia are conuri mici si ovoidale. Copacul de langa hotel face conuri obisnuite moi care se deschid. Singurul Seqoia din Ploiesti este cel din muzeul Paul Constantinescu.
Pingback: Banca Centrala din Ploiesti | Republica Ploiesti
Pingback: Strada Lipscani | Republica Ploiesti
Pingback: Palatul Justitiei | Republica Ploiesti
Pingback: Doua monumente „rosii” | Republica Ploiesti
Ce s a intimplat cu casa Hagi Buzilă ? Multumesc frumos
A fost distrusă de bombardamentele din 1944, iar imediat după război ruinele au fost demolate.