(1. stiu, s-a demolat casa Susserman, cea parasita, de la sensul giratoriu din apropierea liceului Cuza. Zilele acestea o sa pun poze si cateva cuvinte despre cladire. 2. acesta este un articol programat sa fie publicat azi, comentariile vor fi publicate duminica seara.)
Astazi se implinesc 67 de ani de la primul bombardament american asupra Ploiestilor, mai exact de la prima incercare a aliatilor de a distruge rafinariile ploiestene care asigurau intr-o mare masura necesarul de combustibil pentru Wehrmacht. Rezultatul a fost unul catastrofal pentru aviatia americana, din 177 de bombardiere, 53 au fost doborate in cursul raidului.
Fotografie de timpul bombardamentului, luata dintr-un avion american. Se vad in coltul din dreapta jos parcul (fostul Obor) si Halele Centrale, apoi strada Gh. Doja (pe vremea aceea general Dragalina) se continua spre Bucov, iar cladirea masiva de pe colt este Palatul Scoalei Comerciale, actualul Colegiul National Ion Luca Caragiale; Rafinaria bombardata, cea care apare in partea stanga a imaginii este Vega.Totusi, bombardamentul din 1 august 1943 nu a afectat puternic orasul. Cu toate acestea, cateva avioane au cazut peste cateva cladiri, cel mai cunoscut caz fiind cel al bombardierului care s-a prabusit peste inchisoarea din Ploiesti (care se afla exact pe acelasi loc ca si in prezent, pe strada Rudului). 
Tache Rodas era un adolescent inchis pentru apartenenta la Fratiile de Cruce legionare (organizatiile de tineret legionar in care se face educatia corespunzatoarea ideologiei, dar in care era interzisa politica), iar bombardamentul l-a surprins chiar in temnita. Marturia domniei sale este una cutremuratoare:
Am fost retinut la Penitenciarul Ploiesti. La 1 august 1943, alarma aeriana, aviatie de bombardament, sa bombardeze zona petroliera Ploiesti si un avion, fiind lovit, a cazut pe inchisoare. A cazut pe a doua camera, unde eram noi, si erau 73 de femei… au murit. Vinovat a fost directorul inchisorii si conducerea, ca noi am vrut sa le salvam, ca tipau la geamuri, ca nu ardeau inca… nu, nu, ca voi vreti sa evadati. Eu am vazut, de necrezut, cum arde omul… ca o lumanare, domne, si se inchina ca a scapat, habar n-avea ca arde. Seara pe la ora 20, a venit Maresalul, cu primul ministru, cu ziaristi… era vraiste, ne-a dat drumul… inconjurata inchisoarea, sa nu evadam. Nu se gandea nimeni la evadare… Si pe urma a zis sa faca un tabel cu cei care au ajutat pe cei care erau in situatie critica in timpul flacarilor, pentru ca conductele de gaze, fiind deschise, aruncau sageti de foc si ardeau, pur si simplu… si le era frica, nu ne-a dat voie, domne… ne zicea: pe langa zid! pentru ca avioanele, domne, cred ca erau 100 de metri, ii vedeam pe aviatori, prin carlinga ii vedeam. Ei au crezut ca-i o unitate militara, pentru ca sub turelele de apărare a inchisorii erau militari, si d-aia au si lovit. Aici am stat pana in 1943… toamna. (Tache Rodas, intervievator Lucian Vasile, arhiva IICCMER)
Operatiunea Tidal Wave a fost un esec nu numai datorita antiaerienei romano-germane, dar si din cauza tacticii folosite de pilotii aliati, care au zburat la joasa altitudine (circa 100 de metri) pentru a nu fi detectati de radare. Avand in vedere pierderile suferite si dificultatea operatiunii (avioanele decolasera tocmai din Libia), urmatoarul bombardament asupra orasului a avut abia la 5 aprilie 1944, avand atunci un efect naucitor. Sau cum mi-a povestit un batran care a prins acele vremuri, 5 aprilie 1944 a fost ultima zi normala pentru Ploiesti.(sursa pozelor)
UPDATE: Un remember al momentului si pe Prahova24Hours.
Bombardamentul din 1 august 1943
Am vazut pe youtube filmulete cu bombardamente asupra Ploiestiului.
Gand la gand…
Foarte impresionant. Cam vad ca se repeta tiparul asta al oamenilor inchisi din cauza gandirii lor si tratati halucinant.
Nu inteleg Romania asta, suntem impotriva antantei, suntem cu antanta, suntem anti-americani, suntem pro-americani. Nu stiu ce sa zic, parca nu prea ne ajuta prietenia asta cu toti, avand in vedere istoria noastra cu ei. Nu mai bine eram si noi neutri?
Felicitari pentru acest articol minunat! Si sa mai ai prietenie cu americanii?:))
Am inteles de la fostul meu profesor de istorie din Sc. Nr 4 ( Elena Doamna), ca rafinariile aveau un sistem de a imprastia un gaz in aer pentru a nu mai fi vazut de catre americani. Plus orasul de carton de la km 6, zona Metro.
Citind marturia asta imi dau seama cate abuzuri se savarsesc mereu si de o parte si de cealalta , ambele in numele dreptatii.
Iar cei mici raman prinsi mereu intre zidurile astea …
Toate intamplarile astea se regasesc in romanul"Bine ati venit in infern" de Ioan Grigorescu
care e povestea cu orasul de carton de la km 6 ?
Mihaeladr, Prahova24hours – pe youtube sunt filmulete despre bombardarea Ploiestilor, dar nu prea sunt cadre cu orasul, ci mai mult reconstituiri. M-am uitat cu atentie la cadre, cel putin filmuletele italiene prezinta niste cladiri care clar nu sunt din Ploiesti, plus ca relieful si vegetatia mi-au parut specifice zonei mediteraneene. Singurele secvente care cred ca sunt chiar cu bombardarea Ploiestilor sunt cele alb-negre, mai neclare, luate din fuga avionului. Posibil totusi sa ma insel, nu stiu…
Joe – Nu e ”corect politic” sa admitem adevarul ca si azi oamenii sunt inchisi pentru ideile politice. Asta e sutuatia, din pacate…
Cat despre politica externa, mie mi se pare ca am ales singura varianta posibila. Dupa cum spunea si Barbu Stirbey – daca ar fi fost in locul lui Ion Antonescu, ar fi facut exact la fel. Ori printul Stirbey numai nazist/dictator/anti-democrat nu era! Cred ca mai bine explica situatia Antonescu, intr-o scrisoare din 1942 adresata lui Bratianu: http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/restituiri-ion-antonescu-“scrisoare-de-raspuns-adresata-lui-c-i-c-bratianu”-29-octombrie-1942_19843.html . In fond, nu puteam ramane neutri. In primul rand, nu era dupa noi – si noi am fost atrasi in hora razboiului. In al doilea rand, teritoriul fusese ciuntit prin cele 2 agresiuni, a URSS-ului si a Ungariei (treaba cu bulgarii si Cadrilaterul e mai complicata, iar adevarul nu e chiar de partea romanilor). Iar oprirea la Nistru era doar o baliverna in capul politicienilor vremii, care prin pozitia lor si-au dovedit incapacitatea. Intr-un razboi te opresti doar cand iti distrugi inamicul si odata trecut Prutul trebuia sa-i calcam pe cap pe sovietici. Din pacate nu s-a intamplat asta. Si nu in ultimul rand, incepuse razboiul impotriva bolsevismului, probabil cel mai diabolic regim inventat aici pe pamant. Vorba cazacilor – ”cu diavolul, dar impotriva bolsevismului”. A, si ca sa nu uit, ca tot am adus vorba de cazaci: http://ro.wikipedia.org/wiki/Trădarea_cazacilor . Merita citit ce s-a intamplat cu acesti bravi luptatori anticomunisti care au fost tradati de ”marile democratii”. In fond, cu nazistii era pe fata: nu erai de-al lor, te ucideau. Britanicii au fost mult mai scarbosi: i-au tradat in cel mai josnic mod.
KaLoo – Stii ca in Cismigiu este monument dedicat aviatorilor americani morti in WW2 in Romania. O tampenie! Tin minte ca acu 2-3 ani cand l-or inaugurat au pus o hartie A4 langa pe care scria: ”Va rugam nu distrugeti monumentul”.
Despre gaz stiu ca erau in mai multe puncte din oras niste butoaie mari, care eliberau la nevoie acest gaz care se transforma intr-o ceata densa si se ridica pana la 3-4 m in inaltime. Despre orasul de carton nu stiu insa nimic.
Thestoryofalady – O sa citesc romanul, nu stiam de el. Multumesc 🙂
E foarte frumos, mie una mi-a placut:)
Aviatorii americani au bombardat Ploiestii pentru a slabi dusmanul cu care se afla in razboi, nu pentru ca asa sunt americanii, setosi de sangele din “tarisoarele” mici. La urma urmei, nici armata romana nu s-a coportat ca o adunatura de ingeri. E suficient sa ne amintim de cei 5000 de civili din Odessa, ucisi de-a valma, dupa ce partizanii sovierici, profitand de indiscipline trupei romanesti, au aruncat in aer Comandamentul.
Militarii sunt mult mai intelepti, intelegand perfect adagioul “La razboi, ca la razboi”. Asa se explica faptul ca in anul 1994, la 50 de ani de la bombardamente, supravietuitorii aviatorilor de pe bombardierele americane care au bombardat Ploiestii s-au intalnit cu supravietuitorii care atunci pilotau avioanele de vanatoare romanesti, participand la un banchet la crama Seciu.
Nini Hristodorescu
Nini Hristodorescu – Sunt de acord, numai ca americanii, in anii aceia, mereu s-au aflat pe celalalt mal in raport cu noi. Mai ales ca ani de zile unii au stat in munti asteptandu-i pe americanii care nu au mai venit. Dar revenind la bombardamente: nu stiu cum a fost la Ploiesti, dar in capitala pe 4 aprilie 1944, cand a fost primul bombardament american, in cinematografele bucurestene rulau filme… americane. Aveti dreptate, a la guerre comme a la guerre. Dar atunci de ce nu avem si un memorial al soldatilor germani care ne-au ajutat sa eliberam Basarabia? Nu sunt nici pe departe un fan al Germaniei din WW2, dar macar ei ne-au ajutat impotriva bolsevismului, pe cand americanii si englezii ne-au lasat prada lui Stalin.
Cat despre cei 5000 de civili din Odessa… discutia este riscanta, mai ales din punct de vedere al legii, asa ca nu ma pronunt.
Domnule Lucian Vasile,
Ma intreb daca nu cumva noi – si nu americanii – am fost “pe celalalalt mal”, desigur, nu din vina noastra, ci din cauza tembelismului si lasitatii marilor puteri europene in fata Germaniei lui Hitler. Ma mai intreb (stiu, in istorie nu are ce cauta “daca”) ce s-ar fi intamplat daca SUA nu ar fi contribuit hotarator la infrangerea nazismului. Ar fi fost “ciuma bruna” de preferat “ciumei rosii”?
Bineinteles ca noi, romanii, avem multe de reprosat marilor puteri, si in primul rand SUA intelegerea de la Yalta. Dar cum Dumnezeu am putea noi, romanii, explica faptul ca in Romania am avut cel mai stalinist comunism din Europa (nicaieri colectivizarea nu s-a facut ca la noi, de exemplu), ca la noi au putut sa apara niste monstri precum sotii Ceausescu, ca pe dizidentii romani ii poti numara pe degete etc.? Tot “altii” sunt de vina?
Cu stima,
Nini Hristodorescu
Nazismul a fost un sistem rau, fara indoiala, dar in opinia mea, cazacii tot au avut un motto bun. Orice ar fi fost, trebuia sa fim in tabara adversarilor bolsevismului. Deci personal nu as fi dorit nicio ciuma, dar cred ca nimic nu era mai rau decat ciuma rosie.
Si nu cred ca trebuie sa privim perioada comunista atat de negru. Exista nuante. Da, la noi colectivizarea a fost poate cea mai dura, dar in spatiul ucrainean a avut repercusiuni groaznice prin foametea provocata de Stalin in anii 30. Fiecare regim comunist a avut un anumit aspect in care a fost cel mai dur, cel mai diabolic, etc. Spre exemplu, Albania a fost primul stat declarat oficial ateu, iar la caderea comunismului mai existau 6 preoti, dintre care 3 de peste 90 de ani.
Dizidenti am avut si noi, dar am avut initiative locale, nu a fost ceva organizat precum in Polonia. Si aici ma gandesc la Paul Goma, preotul Calciu Dumitreasa, Petru Baciu ( http://www.frontpress.ro/?p=4947 ), Gheorghe Ursu ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ursu ), Liviu Babes ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Cornel_Babeș ), etc. Iar noi am avut si rezistenta armata impotriva comunismului, atat prin armata guvernului de la Viena (din 1944-1945), cat si prin rezistenta spontana a taranilor, fostilor soldati ai armatei regale, taranisti, legionari, liberali, studenti, frati de cruce, etc. Si sunt atatea nuclee de partizani, precum Toma Arnautoiu, Theodor Susman, Gabriel Vatamaniuc, Garzile lui Decebal si mai ales gruparea lui Ion Gavrila Ogoreanu, care a fost ultimul partizan din muntii Romaniei.
Am avut rezistenta, dar nu a fost una unificata.
Domnule Lucian Vasile,
Da, rezistenta din munti a fost o activitate de demnitate nationala, prima, din cate stiu eu, din tarile europene aflate sub dominatie sovietica. Dar dupa inabusirea acestei rezistentei ce a urmat? Miscari de masa contra comunismului au fost in RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia. In Romania, aplauze si urale, mai intai la adresa lui Dej, apoi lui Ceausescu. Nicaieri in Europa, repet, nu a fost un communism mai stalinist decat in Romania. (Tocmai pentru ca era un stalinism fara Stalin, nu am avut crimele din spatial ucrainian.) De aceea “dizidenta” lui Ceausescu a fost tolerata de sovietici.
In nici o tara europeana, nu au fost mascaradele de sorginte nord coreeana ca la noi. In nici o tara europeana, nu s-a suferit mai crancen de foame si de frig ca in Romania. In nici o tara europeana, propaganda oficiala nu a fost mai gretoasa, dar, iata, eficienta, din moment ce exista oameni care au trait in communism si care-l regreta pe Ceausescu. In nici o tara europeana nu au fost atatia intelectuali care au colaborat cu comunismul si dictatorii – de la Sadoveanu si Petru Groza (om cu carte) si pana la Miron Radu Paraschivescu, Nina Cassian, Adrian Paunescu (poet autentic cel putin in poeziile de tinerete, nu in odele sau in textele de muzica folck de mai tarziu) si atatia altii. De ce toate acestea au fost posibile? Nu cumva suntem “un popor vegetal”, asa cum a scris Ana Blandiana? (La totusi scurta lista a dizidentilor romani, neaparat trebuie adaugate numele lui Vasile Paraschiv, al Doinei Cornea, Anei Blandiana, al lui Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Luca Pitu si… mai va vin si alte numne in minte?)
Cat ii priveste pe americanii care au bombardat Ploiestii, cred ca cea mai buna atitudine este a veteranilor romani din 1994 cand au acceptata sa ciocneasca un pahar cu adversarii lor.
Sa nu uitam insa ce au facut americanii pentru tarile europene ramase libere – Planul Marshal (tarile satelit ale Moscovei au refuzat categoric ajutorul american). Fara dezvoltarea economica a marilor tari europene si fara NATO, dominatia sovietica in Europa ar fi fost totala si nici “anul 1989” nu ar fi fost posibil.
Toate cele bune,
Nini Hristodorescu
Repet, nu cred in comparatii de genul aici a fost mai rau ca dincolo. Suferinta nu poate fi masurata, cred eu. Uneori lovitura doare mai tare ca foame, alteori e invers.
Nu inteleg de ce vreti sa vedeti numai bubele istoriei noastre. Asta e perspectiva pe care ne-o propune Mircea Cartarescu, un vajnic reprezentant al politicii corecte. Avem bineinteles si noi greselile noastre, dar nu cred ca noi am fost cei mai prosti, cei mai nemernici, cei mai indoctrinati. Daca vom crede in continuare asta despre noi, vom ramane, cred, cu capul plecat. Este exact ceea ce asteapta altii de la noi.
Stiti, spunea Valeriu Gafencu, prin 1951: ”comunismul va trece, dar aveti grija cu ce il inlocuiti” 🙂
Superb blogul!Felicitari!
Intrati pe Blogul oficial al Maresalului Antonescu http://maresalionantonescu.blogspot.com/ si participati la sondajul de opinie despre Maresalul Antonescu.
De asemenea lasa-ti si un link pentru a putea trimite lumea la acest articol.
“Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici.”
Maresal Antonescu
Domnule Avram Marian – Gabriel,
A fi patriot inseamna si a vorbi si scrie corect limba materna. Asadar, inainte de toate, invatati limba romana, cu insistenta speciala asupra conjugarii verbelor.
Nini Hristodorescu
cel mai bine descri bombardarea ploiestiului Jay A Stout in "fortareata Ploiesti – campania pentru distrugerea petrolului lui Hitler" e o carte foarte reusita. acolo scrie si despre butoaiele cu gaz care emanau un fel de fum deasupra orasului. dar nu scrie nimic de un oras de carton la 6 km, nu cred ca a existat asa ceva
Comandamentu roman dun Odesa nu a fost aruncat in aer de partizaniii sovietici, ci a fost minat de genistii Armatei Rosii in retragere. Au urmat represalii romanesti. La razboi ca la razboi. Dar, sub ocapatia romana, Odesa si-ar recapatat putin din stralucirea ce o avea inainte de bolsevism Supravietutirii rusi si ucraineni depun marturie pozitiva, dupa 1990, in scris, dar nu in romana.