Cum voia Ceaușescu să transforme orașul Ploiești

La sfârșitul anului 2013, la Sala Dalles din București, a fost vernisată expoziția „Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii `60-`70”, organizată de PePlusPatru în colaborare cu MNAC. Cu toate că subiectul erau construcțiile de la malul mării, Ionuț Macri a remarcat că în expoziție s-a strecurat și o imagine extrem de interesantă pentru pasionații de istorie ploieșteană: o fotografie înfățișând cuplul Ceaușescu discutând asupra unei machete a orașului Ploiești. Imaginea de arhivă reprezintă un important document istoric prin care putem înțelege una dintre variantele de transformare urbanistică și arhitecturală a Ploieștiului în urma sistematizării din anii regimului Ceaușescu.

dsa

Datarea imaginii este prima problemă în analizarea ei. Judecând după propunerile cuprinse, pe care le voi discuta mai jos, încadrarea cronologică pare să fie 1974 – 1982. Prin urmare, fotografia surprinde planurile de sistematizare a orașului elaborate în timpul administrației lui Ion Paraschiv, primul secretar al organizației municipale PCR (echivalent funcției de primar) între 1972 – 1982. În lipsa altor fotografii sau ale unor planuri ale mapei prezentate mai sus este dificilă discutarea tuturor schimbărilor propuse (unele chiar materializate ulterior, în forme diferite), astfel că mă voi rezuma asupra unor aspecte punctuale.

a - Bulevardul

Primul spațiu ploieștean pe care îl voi analiza este partea centrală a Bulevardului și zonele adiacente. Am marcat cu x clădirea Colegiului Național „Mihai Viteazu”, pentru a o folosi ca reper. Intruziunile în țesutul urban sunt radicale: apar blocuri (p+8?) în rondul I, poate chiar pe locul casei Iosifescu, actualul Vigo Hotel; strada Anul 1848 este aproape complet sistematizată, iar casele vechi sunt înlocuite cu blocuri; numeroase imobile dintre bulevard și strada Democrației urmau să lase locul altor blocuri. O asemenea propunere însemna nu doar demolări semnificative, cât și distrugerea mai multor clădiri cu valoare istorică.

a1

Am încercat să marchez zona aproximativă vizată de sistematizări: casele din zona roșie ar fi fost înlocuite de blocuri.

b - Rudului si Cercelus

Ceva mai la vest, surpriza o reprezintă apariția unei artere. Paralel cu Bulevardul Independenței, noul bulevard urma să devină o nouă axă sud-nord care să preia traficul din centrul orașului. Un lucru foarte important este că noua strada nu era rezultatul lărgirii uneia mai vechi, ci apărea pe locul unor imobile, fiind practic o noutate adusă de sistematizare. Conform machetei, capătul sudic ar arterei urma să fie intersecția cu strada Ana Ipătescu, ceea ce duce cu gândul la ipoteza continuării sale spre Gara de Sud.

b2

Suprapunând pe schema orașului actual, se poate observa amplitudinea schimbărilor. Casele de pe strada Maramureș ar fi dispărut, biserica Sfântul Haralambie urmând a se pierde printre blocuri; o parte din vilele interbelice de pe străzile Rahovei și Cerceluș ar fi fost demolate, la fel și imobilele de pe strada Aurel Vlaicu. Bulevardul urma să se extindă în nord spre Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”, ceea ce ar fi antrenat multe alte demolări, dispariții de clădiri și străzi și apariția altora. Liniile punctate reprezintă așadar noile artere prevăzute de machetă, iar zonele subliniate cu roșu erau cele destinate blocurilor.

c - Centru

Schimbări radicale erau prevăzute și pentru centrul orașului. Pentru a ușura înțelegerea zonei, am marcat cu X turnul Catedralei Sfântul Ioan, cu XX Halele Centrale și cu XXX Palatul Culturii. Primul aspect care sare în evidență este dispariția completă a centrului istoric cu Primăria și strada Lipscani, ceea ce arată că aceste clădiri își aveau soarta decisă încă dinainte de 1977, iar cutremurul a fost doar un pretext pentru a se elibera terenul. Structura de pe locul străzii Lipscani pare să sugereze un amplasament ceva mai avansat decât cel de astăzi al blocurilor Unirea și Mercur. De asemenea, în locul Galeriilor Comerciale în machetă erau prevăzute trei blocuri masive dispuse în diagonală. Dincolo de Piața Eroilor, Calea Câmpinii este surprinsă într-o ipostază apropiată de cea prezentă, semn că în acest aspect proiectul a fost implementat aproape întru totul. Apare însă o clădire masivă pe cealaltă parte a străzii Maiorescu, pe locul unde astăzi mai sunt case vechi, precum și șantierul noului Palat de Justiție. Rolul acelei structuri este neclar, iar soarta terenului a fost schimbată de mai multe ori (la sfârșitul anilor `80, spațiul era destinat ridicării unei case a studenților).

d - Titulescu si rondul Caraiman

Puțin mai în nord, macheta pare să își fi găsit materializarea ulterioară. Pe strada Gheorghe Doja au fost ridicate blocuri, Calea Câmpinii s-a transformat în Bulevardul Republicii de astăzi, cu blocuri masive de o parte și de alta. Cu XX am marcat rondul Caraiman, de unde putem vedea o propunere de sistematizare a străzii Partizani care nu a mai fost pusă în practică.

e - Stefan Greceanu si Kogalniceanu

Revenind mai spre centru-est, macheta arată un oraș pe care cei de astăzi l-ar recunoaște cu greu. Pentru a facilita înțelegerea transformărilor propuse am marcat cu X Hotelul Prahova, cu XX Halele Centrale și cu XXX Muzeul de Istorie. După cum se vede, de la Halele Centrale și până spre Piața Anton, tramvaiul 101 ar fi mers printr-o cortină de blocuri. Străzile afectate de sistematizare ar fi fost George Coșbuc, Ștefan Greceanu (unde au apărut câteva din blocurile preconizate) și Nicolae Bălcescu. Intersecțiile cu străzile Armoniei, Stadionului, Mihai Bravu și Bunavestire ar fi fost concentrări de blocuri masive, de opt sau poate chiar zece etaje. Din spatele Tribunalului (fosta Administrație Financiară), artera Nicolae Bălcescu ar fi fost remodelată, printr-o îndreptare care ar fi adus alte demolări, fiind neclar dacă bisericile cultelor romano-catolic, ortodox și protestant ar fi căzut victime sistematizării.

g

O altă diferență frapantă putem constata în estul orașului: strada Mihai Bravu ar fi fost demolată aproape în totalitate. În locul caselor ar fi apărut blocuri, de la biserica Maica Precista până la Stadionul Petrolul. Același scenariu era prevăzut și pentru strada Poștei unde blocurile mergeau până în Bariera Bucov (X), dar și în sud, pe strada Grădinari (XXX). În aceste trei cazuri, planul de sistematizare nu a mai fost implementat în urma schimbării de regim din decembrie 1989. Foarte interesantă este propunerea realizării unui parc în zona de est a orașului prin dispariția caselor din perimetrul cuprins de străzile Mihai Bravu și Udriște Năsturel. Zeci de case ar fi fost demolate, iar mahalaua Sfântul Dumitru ar fi dispărut (laolaltă, poate, cu biserica ce i-a dat numele).

Trebuie înțeles că propunerea de sistematizare pe care am discutat-o pornind de la imaginea de epocă nu reprezenta planul concret și definitivat de transformare a orașului (dovadă cu unele demolări prevăzute s-au petrecut apoi, dar clădirile ridicate pe terenul rămas liber sunt diferite, atât ca aspect, cât și ca funcționalitate de cele din machetă). Cu toate acestea, imaginea ne arată direcția generală în care orașul urma să se transforme, conform viziunii administrației din anii regimului Ceaușescu.

Ar fi fost bine? Ar fi fost rău? Depinde cine întreabă, ce așteptări are de la orașul Ploiești și care este răspunsul pe care vrea să îl audă. Întotdeauna vor exista persoane care ar aprecia construirea de locuințe (indiferent dacă sunt sau nu considerate „cutii de chibrit”) și eficientizarea rețelei stradale. Alte voci vor reclama creșterea densității de locuire și aglomerarea orașului. În plus, se poate discuta de pierderea unui moșteniri istorice, a unui patrimoniu care definește identitatea și, uneori, mândria de ploieștean. Poate că nu orice casă veche din cele ce urmau să fie demolate este astăzi un simbol al orașului. Dar cu siguranță niciunul dintre blocurile anilor ceaușiști nu își revendică o asemenea poziție.

Cum voia Ceaușescu să transforme orașul Ploiești

6 thoughts on “Cum voia Ceaușescu să transforme orașul Ploiești

  • March 7, 2016 at 12:01 pm
    Permalink

    Interesant articol. Cred ca mi-am gasit raspunsul la o intrebare pe care am ridicat-o aici: https://www.facebook.com/117279871663263/photos/pb.117279871663263.-2207520000.1457350432./849932921731284/?type=3&theater
    Citez “Am o “framantare veche”: in spatele cladirii fotografiate este un bloc P+8, aparent “aruncat” fara sens la cativa zeci de metri de aliniamentul strazii Gr Cantacuzino, fatada urmarind parca o prelungire imaginara a strazii Vasile Lupu catre cele 3 blocuri-turn aflate mai spre vest. Blocurile inalte deobicei se ridicau de-a lungul unei strazi principale. A existat inainte de 1989 vreun plan de retrasare a strazii – de atunci – 23 August, astfel incat, impreuna cu str Vasile Lupu, sa formeze un bulevard nou spre giratoriul de la Catedrala?”
    Se pare ca intr-adevar, asta se urmarea. Pe fotografia mare, de ansamblu, se vede un sir de viitoare blocuri care porneste din dreptul turnului Catedralei spre zona de vest, urmand la un moment dat aliniamentul strazii Gr. Cantacuzino.
    Si strada Marasesti urma sa fie aliniata si flancata cu blocuri, pe toata lungimea ei, sirul de blocuri fiind prelungit prin Plaiesilor prin centru, continuat apoi catre strada Mihai Bravu.
    Cred ca per total se urmarea geometrizarea/regularizarea tramei stradale, asemanator oraselor din Statele Unite. Ca s-a construit intr-un alt stil arhitectonic, in alt mod, cu alte mijloace, e discutabil prin prisma caracteristicilor epocii traversate.

    Reply
    • June 6, 2016 at 5:40 pm
      Permalink

      … Din amintirile proprii :
      Pe sensul de mers ,,Mos Craciun >Pisica Alba>Vasile Lupu > PASAJ SUBTERAN LA CATEDRALA SF.IOAN apoi Ulierului>Gheorghe Doja> Bariera Bucov…

      Se dorea cea de a doua axa a orasului : Vest – Est !

      Reply
  • March 7, 2016 at 1:39 pm
    Permalink

    Am văzut macheta, dar era în perioada când nu mai lucram pentru Ploiești și nu prea mai eram interesat. Am căutat-o, în urmă cu doi ani la fostul IPPh ,sperând să o găsesc în arhivă. Actualul director ing. Dabija mi-a spus că nu mai există, dar nu m-a convins. Poate cu o insistență sporită din partea mai multora, sau o discuție cu arhitecții acelor vremuri (Hoinărescu, Cosâmbescu, Rădulescu etc), ar conduce la redescoperirea ei. Aceștia, văzând cercetarea publicată mai sus, ar putea să dezvăluie detalii interesante.
    Cercetarea ta

    este formidabilă. Felicitări Lucian !

    Reply
  • March 19, 2016 at 7:52 pm
    Permalink

    Ce bine ca Marele arhitect a plecat inainte de a-si realiza planul….Poate ca se gaseste un nou arhitect,cu dragoste de oras, care sa deseneze un plan realist….Ce frumos era rondul,,La Vanatori “‘ fara blocul Rompetrol….Si casa Radu Stanian si-o fi gasit un propietar sa o refaca?…..Multumesc d-l Lucian Vasile ca redescoperiti Ploiestiul Mare,dintre cele II Razboaie…., L.

    Reply
  • May 3, 2016 at 6:25 pm
    Permalink

    Oare în ce hal ar fi arătat acumPloieştiul nostru drag, nici nu vreau să mă gândesc la acest lucru !!! 🙂 FELICITĂRI pentru material.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *