De la Sala Odeon la Teatrul ”Toma Caragiu”

IMG_9431Supranumiți cândva ”orașul aurului negru”, Ploieștii și-au construit identitatea pe factorul industrial, în detrimentul aspectelor culturale. În timp ce orașe precum Caracal, Brăila sau Focșani se pot mândri cu teatre locale găzduite de clădiri elegante, clasate ca monumente istorice, instituția similară din urbea Miței Baston funcționează într-o sală aflată la parterul unei construcții recente. Totuși, sala teatrului municipal ”Toma Caragiu” are aproape 90 de ani vechime, fiind un exemplu de înglobare a imobilului vechi într-un bloc comunist.

La început a fost ideea

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a simțit necesitatea unui ”Atheneu” care să fie utilizat pentru dezvoltarea culturii pe plan local. Existau săli private de spectacol, însă dotările nu erau satisfăcătoare, iar principala problemă o constituia scena prea mică. Când la 1890 s-a identificat un spațiu în Piața Unirii, vis-a-vis de Primărie, terenul a fost parcelat și vândut pentru construcții comerciale. În perioada interbelică, presa locală a readus în discuție lipsa unei clădiri dedicată exclusiv spectacolelor de teatru, proiecțiilor de film ori concertelor. În ciuda unor dezbateri în consiliile municipale și a întocmirii documentației de către arhitecții Toma T. Socolescu și P. Popovici, desele schimbări de primari au făcut imposibilă realizarea acestui deziderat. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și apoi instaurarea comunismului au adus eșecul definitiv al acestei inițiative.

Sala Odeon astaziSala Odeon în noua configurație urbanistică a orașului, acoperită de blocul de locuințe

Soluția de rezervă

Însă Ploieștii aveau câteva săli de spectacol: Grivița (pe locul unde s-a ridicat în anii ’30 actualul Tribunal), Modern (redenumit Progresul și demolat în 1978) sau Cooperativa (dispărută în urma sistematizării de după 4 martie 1977). Însă toate acestea erau considerate neîncăpătoare și fără dotările necesare unui teatru propriu-zis. Astfel a apărut inițiativa inginerului Ionescu-Boroaia și a evreului Elias I. Heimsohn de a investi în clădirea unui teatru-cinema modern. Au cumpărat o parcelă lungă pe actuala stradă Toma Caragiu, între casa Mișu și Sala Universel, proiectul fiind încredințat arhitectului Toma T. Socolescu, iar construcția a început în 1927. Ionescu-Boroaia avea însă să se retragă din afacere, locul său fiind luat de comerciantul și crotiorul Gheorghe Bogdan. Bogdan și Heimsohn au urgentat lucrările, iar noua clădire a fost inaugurată pe 23 februarie 1928.

12309992_1290971950944906_9216479659081507928_o (1)

Fațada originală a teatrului Odeon – Fotografie din perioada comunistă (sursă foto: Eugen Paveleț)

Teatrul-cinematograf Odeon era o clădire ce nu aducea cu stilul socolescian, ci prin fațada sa simplificată se apropia de liniile modernismului. Fiind ușor retras de la stradă, în fața imobilului se crea o mică piațetă unde erau trase trăsurile ori automobilele care aducea spectatorii. Dar principalul atu al Odeon-ului erau caracteristicile sale, de neegalat în Ploieștii de la acea vreme: capacitate de 550 de locuri, logie la etaj, sistem de ventilați, acustică excelentă și, cel mai important, o scenă încăpătoare de 20 de metri lățime și aproape 30 lungime.

Friza 1Friza 2

Cele două frize art-deco de pe fațadă

De la sală privată la teatru municipal

Încă de la inaugurare, Odeon-ul a fost atât cinema, cât și teatru, activitățile alternând în funcție de cerințe si de profitul pe care îl urmărea Solomon Profeta, cel ce arendase sala. Aici aveau să aibă loc unele evenimente culturale semnificative în viața ploieșteană: proiecția primul film sonor, în 1930, sau concertele lui George Enescu. Transformări au apărut în timpul războiului, când sala a fost preluată de către Centrul Național de Românizare. Cu toate că teoretic clădirea ar fi fost expropriată, documentele îl menționează pe evreul Elias I. Heimsohn drept proprietar, imobilul fiind închiriat. În 1942 Primăria Ploiești decide să înceapă demersurile pentru achiziționarea clădirii și transformarea ei în principală sală de spectacole a orașului, însă împrumutul luat de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni aveau să fie meargă, la ordinul Mareșalului Ion Antonescu, către achiziționarea de cereale și alimente pentru ploieșteni. Astfel, clădirea continua să rămână într-o stare juridică incertă.

DSC_0473 plan schita cinema teatru odeon

Planul clădirii „Odeon” – 1942. Strada „dr. Radovici” se numește astăzi strada „Toma Caragiu”. Se observă spațiul din fața intrării, care astăzi este ocupat de blocul ridicat după 1978. Zona marcată cu albastru reprezintă partea ce trebuia expropriată conform planului de sistematizare (sursă: SJANP)

După război, schimbările au fost mult mai radicale: mai întâi s-a schimbat denumirea, din ”Odeon” în ”Rodina” (”patrie” în limba rusă). În 1950, odată cu naționalizarea clădirii, aceasta a fost încredințată teatrului municipal înființat cu un an înainte, devenind astfel exclusiv sală de teatru. Însă ”redeschiderea” oficială, în fața oficialităților locale și a lui Toma Caragiu, directorul teatrului, s-a consemnat abia în 1957, după ce capacitatea a fost mărită la 600 de locuri și s-a construit o anexă pentru recuzită.

IMG_0479_teatrul de stat 26 septembrie 1949

Vechea clădire și-a păstrat aspectul până în 1978, când a fost implementat planul de sistematizare. Clădirile din jur au fost demolate și în locul lor s-a înălțat un bloc de locuințe. Piațeta și fațada vechiului Odeon au dispărut, iar sala a fost mascată de noua construcție la parterul căreia s-a amenajat intrarea, casieria și foaierul teatrului. Interiorul a trecut prin modificări succesive, iar lucrările de modernizare din anii 2000 au șters și ultimele decorațiuni interioare care mai aminteau de înfățișarea interbelică.

10154376_871462772880177_2752011861017360934_n

Sala teatrului – fotografie din anii 80

Identitatea unei clădiri s-a pierdut de-a lungul timpului, nu din cauza bombardamentelor sau a cutremurelor, ci din cauza sistematizării comuniste și a modernizării postdecembriste. Dintr-un imobil elegant, actualul sediu al teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești a fost transformat într-o simplă sală de spectacole anexată unui bloc de apartamente.

IMG_9429

De la Sala Odeon la Teatrul ”Toma Caragiu”

8 thoughts on “De la Sala Odeon la Teatrul ”Toma Caragiu”

  • May 5, 2016 at 1:45 pm
    Permalink

    Felicitări ! Articolul aduce multe noutăți documentare din istoria acestei clădiri. Sper ca acestea să fie
    reținute în ”Marea Carte a Ploieștilor”, volumul al III-lea, în curs de pregătire la Societatatea Culturală „ Ploiești-Mileniul III”.

    Reply
  • May 5, 2016 at 8:57 pm
    Permalink

    Bravo et merci pour cette page d’histoire !
    Famille Toma T. Socolescu

    Reply
  • May 8, 2016 at 6:01 am
    Permalink

    Iniţiativă bună, minus formulări de genul: “Ploieștii și-au construit identitatea pe factorul industrial, în detrimentul aspectelor culturale.” În afară de faptul că nu se poate construi pe un “Factor” etc., nici nu este adevărat.
    Ca să fie f. bine, mai multă grijă la limbaj! Şi corect este să să dea sursele de informare.
    Felicitări.

    Reply
    • May 11, 2016 at 1:14 pm
      Permalink

      Este un articol de popularizare, de aceea am decis să nu îl încarc cu note. Dacă cineva are dorința de a afla sursa unei anumite informații, îi pot indica.

      Reply
  • May 11, 2016 at 5:44 pm
    Permalink

    Îmi amintesc de anii de după demolarea vechiului teatru, când nu mai speram să avem un teatru în Ploieşti. Cred că domnul Ioan Groşescu dorea să se facă referire la cartea dânsului “Mahalalele Ploieştiului”, că altfel nu-mi explic solicitarea dumnealui !!!

    Reply
  • July 11, 2016 at 8:37 am
    Permalink

    Astăzi 11 07 2016, văd o asemnare între cele două frize, de pe fațada care nu mai există, cu imaginiIe de pe vasele rămase până astăzi în iarba din fața obeliscului impostor(1958), în comuna Păulești -PH , ca mărurie a demolării Troița- Monument ridicată de Toma T S ocolescu . Vezi imaginea vaselor pe Facebook în pag. Monumentul Comunității din Păulești.

    Reply
  • May 5, 2017 at 7:37 am
    Permalink

    Felicitari pentru articol! Va rog sa-mi permiteti sa fac o corectura mica. Nu aceasta sala s-a numit Rodina la inceputul anilor 50, ci sala actuala a Filarmonicii, de pe Anastase Panu (cum se numea strada atunci). Confuzia se explica prin aceea ca teatrul din Ploiesti a functionat intre 1949 si 1950 in actuala sala a Filarmonicii, mutandu-se abia apoi (in 1950, cum se spune in articol sau poate chiar 1951…) in actualul sediu. Stiu sigur asta, pentru ca am locuit in primii mei ani de viata in cladirea de langa actuala filarmonica si in curtea dintre ferestrele noastre si sala ieseau actorii sa se destinda la repetitii sau in pauzele spectacolelor.
    Deci intr-adevar sala in care a fost teatrul s-a numit dupa aceea cinema Rodina, dar e vorba despre primul sediu al teatrului din Ploiesti (adica actualul sediu al Filarmonicii), nu de cladirea despre care este articolul.

    Reply
  • May 18, 2017 at 7:40 pm
    Permalink

    Da,d-l Bazu are dreptate: cinema Rodina[Tara] functiona in cladirea de azi a Filarmonicii[care are web.side]….,acolo am vazut multe filme rusesti[1:50 lei]….Aliosa intra pe ulita cu o balalaica si impusca toti nemtii….Konetz filma, Luc.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *