La prima vedere, imobilul de la intersectia strazilor Gh. Lazar si Stefan cel Mare pare o constructie anosta, fara un farmec aparte. Si totusi nu este asa. Rezultat nefericit al istoriei, blocul Socolescu isi ascunde discret povestea sa si parfumul unei oras plin de rafinament si bun-gust.
Locul a fost cumparat de catre Toma T. Socolescu (foto sus – sursa: arhiva familiei Socolescu), cel mai stralucit arhitect al vechiului oras al Ploiestilor, el fiind cel care a realizat planurilor mai mult edificii importante ale urbei, precum Halele Centrale, clopotnita catedralei ”Sfantul Ioan”, Banca Creditul Prahovei, etc. Promotor al stilului neo-romanesc care a definit arhitectura autohtona din perioada 1915 – 1935, Toma T. Socolescu, dupa ce copilarise pe Calea Campinii, a hotarat sa-si ridice propriul sau imobil dupa gustul si preferintele sale.
Blocul Socolescu – 1936 (sursa: arhiva foto a familiei Brajon – Socolescu)
Initial, constructia trebuia sa fie una modesta, cu un singur apartament pentru familia arhitectului, dar la sugestia unui prieten, Toma T. Socolescu a decis sa ridice un bloc de raport, cu pravalii la parter, locuinta si atelier propriu, iar restul sa fie destinat inchirierii. Obtinand bani cu imprumut de la Banca Centrala din Ploiesti (la reamenajarea careia va participa mai tarziu), pune piatra de temelie in 1914. Deja in toamna lui 1915, arhitectul se mutase in blocul inca nefinalizat, intr-un apartament mai mic, deoarece restul spatiului era inchiriat fratilor Bischof.
Fatada dinspre strada Gheorghe Lazar, in anul 1937
Cladirea era o bijuterie a orasului, fiind prima din Ploiesti realizata din pe structura de beton armat. Cele doua fatade inegale ca lungime erau puternic decorate in stil neo-romanesc, avand la capete doua bovindouri care formau doua loji cu arcade trilobate, corespunzand sufrageriilor apartamentelor.
Blocul Socolescu – Fadata actuala dinspre strada Stefan cel Mare
Parterul era destinat magazinelor (pe colt a functionat, atat in interbelic, cat si in perioada comunista celebra brutarie Sanatatea), urma mezaninul cu ferestrele in arcada, apoi la etajul urmator era apartamentul familiei arhitectului Socolescu, dar si atelierul sau, iar la nivelurile superioare erau locuinte mai mici destinate inchirierii.
Mezaninul actual al Blocului Socolescu
Cladirea a fost practic pariul lui Toma T. Socolescu cu creditorii, reusind in final sa depaseasca dificultatile financiare si sa-si finalizeze constructia. Din cauza ocupatiei germane din primul razboi mondial, Toma T. Socolescu s-a retras in Moldova neocupata de fortele inamice, revenind in Ploiesti abia in 1918, pentru ca in 1919 – 1920 sa fie primar al orasului, iar in in perioada interbelica a fost un apropiat al Partidului National Liberal.
Partea cea mai aproapiat de fatada originala a blocului Socolescu
Toma T. Socolescu a castigat nenumarate pariuri, dar a pierdut in mod fatal pe cel mai important: pe cel cu istoria. Prima lovitura o va primi in aprilie 1944, cand in timpul unui bombardament american, blocul sau va fi lovit de o bomba, iar o parte din constructie se va prabusi. De altfel, o serie intreaga de cladiri realizate de el vor fi serios afectate.
A doua si cea mai grea lovitura a constituit-o venirea comunistilor la putere, care i-au confiscat averea, declarandu-l ”dusman de clasa”. A parasit Ploiestiul si s-a stabilit la fiul sau, in Bucuresti, unde a si murit in 1960.
Coltul de azi al Blocului Socolescu, locul unde in aprilie 1944 a cazut bomba distrugatoare
Blocul Socolescu din Ploiesti a fost nationalizat, iar autoritatile sovietice au rezolvat in stil propriu consolidarea cladirii, folosind arhitecti si ingineri rusi. Nu mai este nevoie de nicio comparatie, diferentele vorbind de la sine. Eleganta si rafinamentul vechii constructii au disparut, in locul lor fiind realizata o fadata in stil socialist, sobra si anosta.
Material realizat cu sprijinul familiei Socolescu, singurii descendenti ai lui Toma T. Socolescu si singurii proprietari ai drepturilor intelectuale aferente.
Ufff….
??
Ufff..imi pare rau de atatea cladiri frumoase pierdute de oras!
Nu este pierduta, pentru ca nu a disparut cu totul. Din fericirea, ea exista, spre deosebire de multe altele.
Ar fi interesati oare noii proprietari de drept sa o restaureze?Stiu ca ar costa,dar ar putea-o realiza intr-un parteneriat cu o persoana juridica(primaria,o firma…)
Nu stiu nimic despre vreun parteneriat, dar cladirea este acuma pe maini bune 🙂
interesante articole . de unde te documentezi ? poti afla ceva si despre prima masina din oras si cine a detinut-o ? eu am 2-3 info dar nu suficient timp sa ma documentez . potentialul nume ar fi o familie georgescu . atat stiu dar m-ar interesa mai mult . numai bine si faci o treaba buna 🙂
De unde ma documentez? Pai… cam de peste tot: carti, interviuri, imagini, arhive.
Despre prima masina din oras nu stiu nimic. Cercetez si poate gasesc ceva informatii 🙂
multumesc frumos pentru raspuns. exista o carte , monografia orasului ploiesti . cu siguranta se gaseste la biblioteca iorga si cred ca te-ar ajuta in realizarea materialelor publicate.
Folosesc destul de mult si informatiile din aceasta monografie a lui Sevastos. Dar in general, fac o compilatie din mai multe surse. 🙂
Oribilă simplificare a imobilului! Dacă tot a fost aleasă această epurare, cred că o idee mai bună era ca măcar fațada să fi fost refăcută într-o cheie modernistă…
Felicitări pentru articol!
Mulțumesc frumos Armyuser 🙂
Fain ar fi o revenire la stilul original, mai ales ca Socolescu era un adversar declarat al modernismului in arhitectura. Dar, e greu.
in primul rand sa ne gandim la fonduri pentru refacerea fatadei actuale , si apoi la alte interventii .din pacate nu intrevad ca cineva sa fie interesat , sau chiar daca ar fi probabil nu detine fonduri suficiente pentru a reda aspectul de alta data . cel putin nu exista date publicate in acest sens pana acum.
Laur, exista. Iti spun sigur. Dorinta de a aduce imobilul la starea initiala este din belsug, dar costurile sunt extrem de mari.
Din cate am inteles eu ,acum aceasta cladire a fost declarata proprietate privata dupa ce acum cativa ani parca a fost comisa o crima. Un barbat si-a ucis sotia iar ultimul etaj este inchis cu un lacat de atunci.Cert este faptul ca am auzit unele zvonuri cum ca ultimul etaj al cladirii este bantuit iar cladirea, mai precis casa scarii este foarte bizara.Poate confirma cineva aceste zvonuri?
Anonim, nu cred ca sunt adevarate. Serios. 🙂
Jos la parter, pe colt a fost cofetaria Cio-cio-san?
Da ! Asa este avea si o chinezoaica desenata cu o umbrela deasupra
Nu stiu daca se numea cio-cio-san… stiu ca prin 98-99, era cofetaria Nicol2001. Mi-a ramas clar intiparit numele ei… Si cofetarie a fost pana in 2005 (atunci am mancat ultima prajitura acolo) sau chiar 2006….
da,este cladirea cunoscuta sub numele de cio-cio-san.as fi curios cat din acel bloc apartinea familiei Socolescu,pentru ca stiu ca sunt lipite mai multe imobile.imobilul cu fostul cinematograf "Tineretului" apartinea tot familiei Socolescu?
E un bloc cu mai multe scari. E un singur imobil.
Cladirea fostului cinematograf Tineretului a fost Casa Corpului Didactic si a fost ridicata dupa planurile arhitectului Toma T. Socolescu, dar nu a apartinut acestuia.
In anii 80 era cofetaria Victoria, mergeam des acolo..
Nu am prins cofetaria Victoria… in schimb mi-aduc aminte de cofetaria Nicol 2001 😀
Cofetăria Victoria a fost până pe la începutul anilor '90 din secolul al XX-lea
Pingback: Palatul Justitiei | Republica Ploiesti