Dezvoltarea economică din perioada interbelică aducea noi schimbări în viața de zi cu zi și, mai ales, în modul de comunicare între oameni. Comerțul creștea, apăreau noi firme, rafinăriile îți măreau cifra de afaceri, așa că era nevoie de o cale rapidă și modernă de transmitere a informației. După Marea Unire, se dezvoltă legăturile comerciale dintre Transilvania și București, iar Valea Prahovei, inclusiv Ploieștii, capătă o importanța ridicată. Nevoia de comunicare imediată a impus dezvoltarea rețelei telefonice. Telefonul apăruse în Ploiești încă din 1895, dar era mai degrabă un detaliu exotic decât o componentă a realității cotidiene. Va ramâne în administrația Poștei până în 1930, când rețeaua a fost preluată de Societatea anonimă română de telefoane și, imediat după, automatizată.
Universul – 18 aprilie 1932 (multumiri lui Armyuser)
Un alt pas a fost construirea unui Palat al Telefoanelor, care avea atât rol practic – în interior se aflau centrala și alte echipamente tehnice, dar și cabine telefonice pentru publicul larg – cât și unul de imagine, de a sublinia importanța și prestanța telefonului în noua lume a vitezei.
Desen aparut in ziarul Universul
Palatul Telefoanelor din Ploiești a fost construit în stil art-deco (la fel ca Palatul Telefoanelor din București, finalizat la un an după cel ploieștean), accentul fiind pus pe lungimea și simplitatea fațadei, spre deosebire de imobilul din capitală, ce a fost până în anii 70 cea mai înaltă clădire din țară.
Construcția a început în 1931 și a fost finalizată anul următor, inaugurarea noului Palat având loc în aprilie 1932. Clădirea se afla la intersecția străzii Unirii (fațada lungă) cu nou creata Max Schapira (fațada scurtă).Imagine din 1931, din turnul Catedralei – noi construcții se ridicau în Ploiești: în stânga turnul Halelor și, indicat de săgeată, Palatul Telefoanelor
Un an mai târziu, în 1932, Palatul Telefoanelor este finalizat, iar turnul Halelor începe să se contureze
Imobilul va fi repede transformat, fie din cauza cutremurului din 1940, fie din necesități tehnice (nevoia de spațiu pentru echipamente și birouri), asa ca în 1944, clădirea deja avea forma actuala – fațada simplificată și 3 etaje, în loc de unul singur.
În 1937, cu puțină vreme înainte de transformare
În ianuarie 1941, în timpul conflictului dintre Antonescu și legionarii lui Horia Sima, Palatul Telefoanelor a fost una dintre clădirile din Ploiești ocupate de cămășile verzi, care s-au baricadat înăuntru în speranța unei rezistente.
Istoria Palatului Telefoanelor este însă legată de cea a Hotelului Carol, aflat tot pe strada Unirii, pe coltul cu strada Romană.
Hotel Carol Palace în dreapta și Calea Romană care continua printre clădirile 1 și 2 și ieșea în Calea Câmpinii, peste drum de magazinul Omnia de azi.
Vedere aeriană de la începutul anilor 60; Se văd clădirile 1 și 2, despărțite de Calea Romană, HC este acoperișul Hotelului Carol, urmează un spațiu intermediar și apoi PT este Palatul Telefoanelor
În anii 70, hotelul și clădirea/clădirile de până în Palatul Telefoanelor sunt demolate, iar sediul societății de telefoane se extinde, ajungând la forma sa actuala. Ușa dinspre strada Krupskaia a fost zidită, iar intrarea se făcea prin strada Romană.
Vechea intrare in Palatul Telefoanelor
Linia care separa Palatul vechi (stanga) de aripa sa noua (dreapta)
În prezent, Palatul Telefoanelor pare o clădire anostă, lipsită de identitate, și nefolosită (principala societate de telefonie fixă folosește o altă clădire). Totuși, urme ale vechiului Palat încă se mai văd, prin diferențele dintre vechiul imobil și extinderea sa din perioada comunistă. Se poate observa jocul fațadei vechi, care urmărea linia inițială a Palatului, dar și geamurile mai înguste decât cele din aripa nouă.
Palatul Telefoanelor, văzut din același unghi ca în imaginile din perioada interbelică
Hmm, si acum la ce foloseste cladirea?
Habar nu am. Vad ca e utilizata, dar nu stiu scopul exact. Probabil aici sunt echipamentele – birourile si casieria sunt in cladirea noua (la 2 minute de mers pe jos de vechiul Palat). Stiu ca intrarea angajatilor este prin fosta Krupskaia, pe o poarta.
De nerecunoscut! Inca o dovada a mutilarii Ploestilor de catre regimul comunist. Frumoasa investigatie, Lucian!
Raiden, o precizare: cladirea originala a disparut totusi pana in 1944.
La multi ani Lucian, nu am avut ocazia sa iti spun pe anul asta.
Inca o data raman in admiratia propriului oras : cat de frumos a fost !
Am trecut de atatea ori pe langa Palatul telefoanelor si l-am privit mereu doar ca pe o alta cladire comunista, la aspect ma refer.
Acum constat diferentele si ca nu l-am privit cum trebuie.
Nici nu remarcasem vechea intrare, cu rusine marturisesc.
Foarte interesant, Lucian! Felicitări pentru descoperirea fotografiilor din anii 1930!
La mulţi ani şi la cât mai multe articole noi!
Mihaledm, armyuser – Multumesc mult! La multi ani! 🙂
Salut ! Cladirea nr 2 ce este sau ce a fost ? ,,Comaliment ” cumva ? Multumesc