Evenimentele din 22 decembrie 1989 la Ploiești

A fost revoluție? A fost lovitură de stat? Sau o combinație a celor două? Ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în România rămâne și astăzi, la 27 de ani de la acele moment, un subiect de dezbatere în spațiul public. Ce s-a petrecut însă la Ploiești în acele zile este mult mai clar, mai simplu și mai puțin eroic. Cu toate că în reședința județului Prahova sunt astăzi înregistrați peste 200 de revoluționari, în această localitate nu s-a tras, iar singurii doi morți înregistrați nu au decedat din cauza „teroriștilor”.

În dimineața zilei de 22 decembrie, câteva sute de muncitorii de la uzina 1 mai din sudul orașului au refuzat să intre în schimbul 1 și au încercat să îi determine și pe colegii lor să se îndrepte spre centrul orașului pentru a protesta împotriva regimului Ceaușescu. După câteva ore, numărul manifestanților crescuse și, cu toate că persoane din conducerea uzinei au dispus sudarea porților pentru a-i împiedica pe oameni să iasă din perimetrul fabricii, coloana de muncitori a plecat spre Palatul Administrativ (mult mai cunoscută drept „Casa Albă”), sediul județean al PCR.

Manifestanți adunați între Palatul Administrativ și Hotelul Central

Ciocnirea noastră cu forțele de ordine a fost cumplită: și-au scos bastoanele și băteau în scuturi, Fetele de la noi, cu o floricică, cu o aia, i-au mai înmuiat un pic. Ei aveau arme, aveau muniție. Cam asta a fost Revoluția la Ploiești. (Vasile Stan, G. Cartianu (coord.), Teroriștii printre noi)

Casa Albă era înconjurată de soldați tineri, cu scuturi și arme, însă nu au fost confruntări între manifestanți și forțele de ordine. Mai mult, o delegație a celor din piață a intrat în clădire și, în scurt timp, liderii comuniști locali au părăsit Palatul Administrativ. După ora 13:00, odată cu anunțul că Nicolae și Elena Ceaușescu fugiseră de pe acoperișul Comitetului Central din București, oamenii au intrat în sediul administrativ al județului, iar soldații au trecut de partea manifestanților.

De la balconul de la etajul 1 se aruncau portretele dictatorului și cărțile care îl aveau drept autor. Sute de file zburau prin centrul civic al orașului. Apoi diferiți oameni au luat microfonul și s-au ținut discursuri de la balconul aflat deasupra intrării principale în clădire.

În timp ce oamenii din fața clădirii dansau Hora Unirii, în multe birouri din Casa Albă se formau noi comitete de conducere și se împărțeau funcții. Aproape fiecare căuta să-și asigure o putere cât mai mare în noua administrație postceaușistă.

Am confecționat fotografiile din primul ziar, „Prahova liberă” (fost „Flamura Prahovei”), iar pentru că în Piața nu au fost pancarte cu lozinci anticomuniste, le-am postat noi pe poze, cu cretă albă, și am scris cu stiloul cu cerneală neagră ce strigau oamenii: „Jos comunismul”, „Jos dictatorul”, „Armata e cu noi”. (Tudor Machițescu, „Revoluția română. Ploiești – Prahova” în G. Cartianu (coord.), Teroriștii printre noi)

Cu toate că au fost câteva zvonuri cu privire la mașini Dacia cu teroriști care s-ar îndrepta spre diferite obiective ploieștene, acestea s-au dovedit a fi, bineînțeles, informații false.

Singurii doi morți au fost un bărbat de 63 de ani care a făcut stop cardiac în timp ce se afla în centrul orașului, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, și un soldat de 19 ani care s-a sinucis. Pe 24 decembrie, cu o zi înainte ca soții Ceaușescu să fie executați, „revoluția” de la Ploiești s-a stins. Finalul ei a fost rostit de la balconul Casei Albe de către generalul Dimitrie Popa, comandatul garnizoanei locale și unul dintre noii lideri ai județului: „Libertatea este a voastră. Mergeți acasă. Puterea este a noastră!”.

Informații din cartea Teroriștii printre noi de George Cartianu și fotografii din Prahova Liberă.