Câțiva pași mai încolo, o altă alee ne taie drumul perpendicular pe traseul pe care am pornit. Încotro să o luăm? Atenția ne este atrasă în stânga de un monument impunător. O coloană din marmură neagră, ca un obelisc antic. Sus, în vârf, e fotografia unui bărbat care denotă energie – preotul Hans Durlesser. Chemat din comuna Seleuș, din Transilvania, să vină să păstorească comunitatea luterană a sașilor din Ploiești,preotul a fost instaurat pe data de 18 octombrie 1925. Lui, un bărbat deosebit de activ în susținerea credinței în rândul sașilor, i se datorează ridicarea bisericii luterane din strada Ștefan cel Mare, ca și reconstrucția totală a întregului areal al comunității religioase săsești. Prin vrednicia sa, preotul a marcat apogeul sentimentului de comuniune al grupului german ploieștean. O persoană carismatică, energică și entuziastă și, în același timp, un simbol al sfârșitului.
(Gottfried Wild – La Bolovani, cimitirul catolic)
