Cum arata centrul orașului Ploiești în 1950

Intervalul cuprins între bombardamentele devastatoare din 1944 și prima sistematizare a centrului orașului, de la finele anilor 50, constituie una dintre cele mai intrigante perioade din istoria ploieșteană. Nu doar că aspectul urban era departe atât de efervescența și diversitatea din interbelic, cât și de ceea ce avea să fie construit (și pe care îl vedem și noi în prezent), însă imaginile sunt relativ puține. Astfel, este dificilă reconstituirea modului în care centrului Ploieștiului arăta în acei ani complicați, marcați de sărăcie, transformări sociale radicale și multă nesiguranță. Așa că imaginea din arhiva Agerpress constituie o nesperată și fericită resursă în acest demers istoric.

Fără alte introduceri, fotografia este următoarea:

Bun, prima întrebare la care ar trebui să răspundem este „de unde a fost făcută poza?”. Cu toate că am fi tentați să spunem că de la una dintre ferestrele vechii primării (sau sfatului popular, după cum era denumită în 1950), există un detaliu care infirmă clar supoziția. Știm că bulevardul avea capăt de perspectivă pe cupola primăriei, ori se vede că linia arterei care duce la gara de sud cade undeva mai la stânga. Folosindu-ne de acest aspect, putem afirma aproape sigur că fotograful se afla la etajul casei Simionescu (aflată între primărie, de care o separa gangul ce ducea în curtea interioară, și Bulevardul Republicii). Prin urmare, perspectiva trebuie să fi fost aceasta:

Detaliile sunt foarte interesante, așa că vom analiza fotografia, de la dreapta la stânga. Primul cadru – primele clădiri care mai pot fi văzute numai în imagini de epocă:

Este vorba de clădirile ce marcau „ieșirea” străzii Mărășești în Piața Centrală, inclusiv vechiul imobil „La trei cărbuni”. Toate aceste construcții aveau să fie demolate la sfârșitul anilor 50, în cadrul primei sistematizări, iar în locul lor a fost ridicat blocul Cinemascop. De notat este că intervenția urbanistică a dus la obturarea străzii Mărășești.

Mai departe, distingem forma unei clădiri care mai există și astăzi, servindu-ne ca reper pentru identificarea celorlalte imobile:

Fosta Bancă Comercială Română, actual sediul al BNR, este singura construcție din Ploiești despre care se cunoaște cu certitudine că a fost proiectată de Paul Smărăndescu, chiar dacă nu este în stilul arhitecturală care l-a consacrat pe acesta.

Clădirea, așa cum arăta în urmă cu câțiva ani, atunci când i-am dedicat un articol separat.

Trecem bulevardul și, chiar dacă este neclar, detaliul este foarte util în înțelegerea zonei. Clădirea masivă, din dreapta, este Palatul Ghiță Ionescu, astăzi sediul Muzeului Județean de Artă.

Urmează o clădire „la roșu”, imaginea fiind astfel dovada că sediul actual al Regiei Autonome de Servicii Publice nu este o construcție interbelică, ci a fost ridicată în 1949-1951.

Celelalte două clădiri există și astăzi – o veche croitorie și vila neogotică a lui Mendel Predinger.

Ceva mai înspre centru, avem un detaliu intrigant:

O fântână cu o pistă ovaloidă – cu siguranță o imagine foarte surprinzătoare, chiar și pentru cei destul de familiarizați cu istoria ploieșteană. Motivul este dat de intervalul foarte scurt în care spațiul respectiv a avut acest aspect. În orașul de început de secol XX, zona respectivă era cunoscută drept „insula de magazine”.

Clădirile – în general parter și unu sau două etaje – ocupau exact spațiul delimitat de zona verde din detaliul de mai sus  și constituiau un front continuu cu excepția laturii dinspre Bulevard. Incendiate și distruse complet de raidurile din primăvara lui 1944 ale aviației americane, construcțiile au fost demolate, iar spațiul a fost reamenajat provizoriu în forma pe care o vedem în imaginea din 1950. Spre sfârșitul decadei, odată cu punerea în aplicare a sistematizării, forma parcului s-a schimbat și au apărut alte alei care duceau spre aceeași fântână pe care o vedem în imagine și care, la rândul ei, urma să dispară peste puțină vreme. De aceea, fotografia din arhiva Agerpres reprezintă una dintre rarele mărturii vizuale ale amenajării urbanistice din centrul Ploieștilor, din primii ani postbelici.

Ne continuăm analiză îndreptându-ne privirea ușor mai la stânga:

Ceea ce vedem este fosta Farmacie „Sfântul Gheorghe” a lui Pericle Demetriade, despre care amintește Mihai Bădulescu în memoriile sale. Imobilul deja își pierduse o parte din elementele decorative de pe fațadă, ca urmare a cutremurului din 1940, însă supraviețuise bombardamentelor din 1944. Norocul său era însă aproape de final, căci peste numai nouă ani, avea să fie demolat, împreună cu Palatul Băilor Municipale, aflat în spate (se vede turnul instalației de încălzire). În plan depărtat se vede o construcție masivă, singura care mai există și astăzi (dar pentru cât timp, oare?): Casa Corpului Didactic sau Cinema Tineretului, după cum era cunoscută în perioada comunistă.

Și mai spre est, găsim un detaliu similar:

Reperul este inconfundabil: silueta fostei Administrații Financiare, actual Tribunal, operă a arhitectului Statie Ciortan:

Chiar dacă ceea ce se vede în prim plan pare un șir de construcții anoste, în realitate este vorba de ceea ce a mai rămas dintr-o serie de clădiri simbol ale orașului interbelic, grav avariate de bombele lansate în 1944. Exact pe locul construcției cu firmă montată pe fațada s-a aflat marele magazin „La Hora Țărănească” al lui Gabriel Papp:

Întreaga zonă avea să fie complet schimbată până la sfârșitul decadei, ca urmare a deciziei autorităților comuniste de sistematizare a centrului. La final, ne îndreptăm atenția spre centrul imaginii:

În mod oarecum neașteptat, amenajarea interbelică a grădinii din fața Primăriei încă exista, inclusiv coloanele care străjuiau aleile. Și nici nu este singura surpriză: în prim-plan se poate observa și trepiedul unui fotograf stradal, locul fiind unul dintre punctele predilecte de fotografiere încă din anii 30. Iar în ultimul detaliu regăsim un reper al istoriei ploieștene:

Statuia Libertății, despre care până acum se știa că fusese demontată în 1944, pentru a fi ferită de distrugerile bombardamentelor, și reamplasată în ultima parte a anilor 50, în scuarul din fața Palatului Culturii. În realitate, monumentul se afla în grădina din fața Primăriei încă din primii ani ai comunismului, într-o epocă cu totul și cu totul diferită de valorile pe care le simboliza statuia.

Așa cum am spus mai sus, întreaga zonă avea să fie radical modificată peste numai câțiva ani, iar multe dintre construcțiile surprinse mai sus să rămână numai amintiri. Din fericire, astfel de poze contribuie la păstrarea memoriei lor și ne ajută pe noi, cei de astăzi, să recompunem și să înțelegem trecutul ploieștean.

Noi, Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană, ne-am propus să păstrăm memoria orașului Ploiești și de mai bine de unsprezece ani colecționăm orice fotografie, carte poștală, document sau obiect care ține de istoria locală. Dacă vreți să ne sprijiniți în acest demers, ne puteți scrie la contact@dezvoltareurbana.org .