De fapt, istoria sa începe undeva în anii 30, atunci când avocatul Constantin „Costel” Petrescu, apropiat de național-țărăniști, decide să-și ridice o nouă și elegantă reședință, la intersecția străzilor Mihai Bravu și I.C Stoicescu. Dacă prima arteră își păstrează și astăzi numele, cea de-a doua a fost nu doar redenumită în perioada comunistă în strada Armoniei, dar și-a și modificat traseul. Astfel, partea sudică a străzii, de după intersecția cu Mihai Bravu și până la intersecția cu BunaVestire, a dispărut pur și simplu, fiind înglobată în curtea actualului Parchet.
Dar să nu ne grăbim: astfel, când a fost ridicată casă, ea era la stradă, poziționată foarte bine: vizavi de Liceul de Fete Despina Doamna și la doi pași de centrul orașului. Interesant este că după numai câțiva ani, Petrescu decide să pună clădirea la dispoziție Căminul Cultural „Marele Voevod Mihai”, unde se țineau cercuri de lectură, poezie și alte inițiative culturale.
În 1944, scapă la limită de distrugerile aduse de bombardamente – palatul liceului de peste drum este mistuit de flăcări. Organizația educațională ce purta numele suveranului este și ea lichidată odată cu monarhia, iar clădirea este preluată de către stat, care o utilizează ca Palat al Pionierilor, una dintre formele de educație, și, totodată, de înregimentare a copiilor în perioada comunistă. Centrul este extins, cu un corp nou de clădire în spate și un mare parc în față, rezultat din înglobarea străzii și a spațiului eliberat de ruinele fostului liceu.
În vremea sa de glorie, în Palatul Pionierilor funcționau 19 cercuri cu diferite tematici: de fotografiei, de tehnică, de muzică ori cel al „micilor petroliști”. Spre finalul perioadei comuniste, clădirea și-a schimbat din nou destinația, devenind sediu al Parchetului, motivul pentru care, în anii 2000, pe locul fostului liceu de fete s-a ridicat un sediu nou al instituției.
Foto 2,3 și 4: Cravata Roșie.
De la Casa Petrescu la Palatul Pionierilor