Nicolescu vs. Moldoveanu. O poveste din 1930

Recent am studiat un dosar care cuprinde, printre altele, o mică poveste despre un comunist ploieștean de la mijlocul perioadei interbelice. De altfel, și unul dintre dintre puținii militanți de extremă stângă din Ploieștii acelor ani. Partidul Comunist din România (PCdR), subordonat Internaționale a III-a condusă de Moscova, a luat ființă în 1921 și nu a numărat mai mult de câteva sute de membri în perioada interbelică. Programul său era unul anti-național, considera România Mare drept un stat imperialist și susținea dezmembrarea sa și instaurarea dictaturii proletariatului. Astfel că în 1924 PCdR a fost declarat ilegal, poziție din care avea să iasă în 1944 și, cu sprijinul Armatei Roșii, să acapareze societatea românească pentru o jumătate de secol.

Revenind la cazul comunistul ploieștean, această persoană se numea Nicolescu Mihail. Era născut în 1910 la Ploiești, absolvise patru clase primare și era lăcătuș mecanic. Locuia într-o casă de pe strada Nicopole, aproape de școala numărul 8 (actuala „Sf. Vasile”) . Era un tip de înălțime medie, robust, cu fața lungă, ochii căprui și părul castaniu. Conform rubricii „specialitatea ca infractor” din fișa existentă în dosarul de arhivă, Nicolescu era „comunist (specialist în răspândirea de manifeste)”. Dar iată cum a ajuns Mihail Nicolescu să fie consemnat în istorie de către agentul Vasile Moldoveanu (am păstrat ortografia originală):

În noaptea de 9-10 septembrie între orele 11 și 2 sau răspândit pe la fabrici și schela Societății Steaua [din Câmpina – n.m.] manifeste comuniste. La rafinăria Steaua Română sau împărțit pe la orele 11, iar pe la Atelierul Central între orele 12-1, iar prin schelă între ora 1-2. La ora 2 și un sfert, când făceam investigațiuni pentru aflarea celui ce a distribuit, am văzut la porțile societății Steaua din strada Carol un individ cu o bicicletă care când m-a văzut pe mine, a încălecat pe bicicletă și a fugit fiindu-mi suspectă fugă lui spre Ploești am început să fac din nou investigațiuni dacă acest individ cu bicicleta nu a fost văzut prin schelă și am constat că a fost văzut cât în schelă și la Rafinărie, ba ceva mai mult șoferul Gogu Dumitrescu de la Soc. Steaua Română la văzut văzut când prindea manifeste cu pioneze pe gard și la întrebat că ce afișe sunt astea iar el a răspuns că sunt niște afișe ale muncitorilor și când Gogu Dumitrescu a luat unul să-l citească el a încălecat pe bicicletă și a fugit. Convins atunci că acesta e autorul împărțirei manifestelor comuniste și că când ma văzut pe mine a fugit spre Ploești am venit la garajul soc. Steaua Română și am rugat pe șeful de garaj să-mi pună o mașină la dispoziție pentru urmărirea biciclistului ce fusese văzut punând manifeste pe gard cu pioneze. Șeful de garaj a dat ordin chiar șoferului Gogu Dumitrescu să meargă cu mine cu mașina.

Mihail Nicolescu în arhiva Poliției Ploiești

La Brănești – continuă agentul Moldoveanu relatarea –  în fața unei cârciumi pe un scaun moțăea alături de bicicletă. Cum am ajuns lângă el am văzut în buzunarul hainei mai multe manifeste și am găsit la el și cutia cu pioneze și încă le avea în buzunar de față. La toate a fost și șoferul Gogu Dumitrescu. Atunci l-am condus la oficiul Poliței unde l-am predat dlui comisar Mazilu împreună și cu manifestele răspândite la societate.

Mihail Nicolescu fotografiat după arestare (10 septembrie 1930)

Ce s-a întâmplat cu Mihail Nicolescu nu am reușit să aflu, dar din fișele matricole penale ale perioadei comuniste se poate reconstitui parțial destinul agentului Vasile Moldoveanu. Polițistul se născuse în 1897 la Jibert, undeva între Brașov, Făgăraș și Sighișoara. Absolvise patru clase primare (la fel ca Nicolescu) și devenise polițist, fiind repartizat în Câmpina, unde a construit o casă și și-a întemeiat o familie. Arestarea lui Nicolescu și alte episoade asemănătoare aveau să se întoarcă împotriva sa după 1945, odată cu instaurarea treptată a regimului comunist în România. Inevitabilul a avut loc pe 27 iulie 1948, când Moldoveanu a fost arestat pentru „acțiuni contra clasei muncitoare”. Pentru câțiva ani a fost încarcerat fără să fi fost condamnat, iar sentința avea să vină abia la începutul anilor `50. Vasile Moldoveanu a trecut prin arestul Securității din Ploiești, închisorile de la Jilava, Făgăraș și Târgșor, coloniile de muncă de la Cernavodă și Poarta Albă, fiind eliberat pe 28 mai 1957, după aproape 10 ani de detenție politică. Istoria își stabilise deja câștigătorii.