Hotel Central

În centrul orașului se află clădirea impunătoare a Hotelului Central, mărginit pe trei laturi de Bulevardul Republicii și străzile Take Ionescu și Cuza Vodă. Vorbim de fapt despre singurul hotel din orașul interbelic care mai există și astăzi, făcându-l astfel cel mai vechi hotel funcțional din Ploiești! Și pentru că acesta nu este singurul fapt ce merită punctat, o parte din clădirea păstrează și o însemnătate istorică.

Hotelul Central – 2014 – aripa de pe strada Take Ionescu

Hotelul Central a apărut la începutul secolului XX, probabil imediat după 1900. Numele primului patron sau al arhitectului care a ridicat întâiul imobil nu sunt cunoscute, însă fotografiile de epocă păstrează imaginea edificiului original.

Vechea clădire a Hotelului Central se încadra în arhitectura tipică a Belle Epoque-ului de dinainte de Primul Război Mondial. Imobilul avea la parter prăvălii din care se intra direct din stradă (la unul dintre magazine se vindeau „mărunțișuri”) și două etaje unde se aflau spațiile de cazare. Fațadă era simetrică, cu ferestre încadrate de stucaturi simple, iar pe axul central, deasupra ultimului etaj, exista o decorațiune ce spărgea monotonia.

Hotel Central – 1910. Linia albastră marchează amplasamentul actualului Hotel Central

După Primul Război Mondial, Ploieștii au devenit un oraș deosebit de important în structura economică a României Mari. Localitatea atrăgea forță de muncă din toată țara, dar și specialiști din vestul Europei, marea lor majoritate fiind angrenată în industria petrolului. Prosperitatea urbei a adus și o cerere mai mare de spații de cazare și, astfel, dezvoltarea hotelurilor. Vechea clădire a Hotelului Central devenise neîncăpătoare, dar și nepotrivită pentru centrul orașului. Piața Unirii nu era doar locul unde se aflau Palatul Primăriei și mai multe sedii de bancă sau unde se întretăiau Lipscanii și Franceza – arterele pline de magazine cu cele mai căutate mărfuri. Piața era locul unde se făceau și se desfăceau afaceri, se puneau la cale fel de fel de planuri, se stabileau întâlniri importante, se protesta, se scanda ori se petrecea. Era locul unde forfota înceta noaptea târziu și de unde modernitatea se răspândea în tot orașul. Astfel că Hotelul Central trebuia să țină pasul cu noile vremuri și vechea clădire avea să dispară, fiind înlocuită de o nouă construcție.

Dar mai era ceva la mijloc: conform planului de sistematizare al orașului, se tăiase o stradă dreaptă, ce urma să lege Piața Unirii de Biserica Sfinții Împărați. Iar acest detaliu urma să influențeze aspectul noului Hotel Central, a cărui fațadă avea să se întindă în mare parte pe strada nou apărută (actuala stradă Take Ionescu).

În august 1928, în oraș se anunța (re)deschiderea Hotelul Central, caracterizat drept „cel mai monumental palat din Ploești”, având mobilier și aranjare occidentală. Noul edificiu fusese construit după planurile arhitectului Ioan G. Mayer, același care crease și Palatul Băncii de Credit, de pe latura de est a Pieței. La parterul clădirii se aflau magazine, printre care și cel condus de Luca P. Niculescu, iar la cele trei etaje se aflau camerele pentru oaspeți.

Pe colțul imobilului se afla o cupolă stilizată, cu influențe ale art-deco-ului, un stil foarte apreciat în perioada interbelică. Hotelul Central și Palatul Băncii Creditul Prahovei care se afla peste drum erau o dovadă a prosperității orașului de dinaintea Marii Crize, dar și a drumului către crearea unui Ploiești modern și elegant.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în Hotelul Central au fost cazați ofițeri germani, dar documentele de epocă nu explică dacă întreg stabilimentul a fost dat spre folosință trupelor germane sau a rămas parțial deschis și civililor. Cert este că bombardamentele din vara lui 1944 au cauzat pagube limitate hotelului, iar după instaurarea regimului comunist, Hotelul Central a fost redenumit Hotelul de Stat numărul 1.

Piața Unirii și Hotelul Central în 1934

La începutul perioadei comuniste, clădirea hotelului a suferit unele modificări. Mai întâi, la începutul anilor 50, cupola art-deco a dispărut, afectând imaginea construcției. A doua intervenție s-a petrecut probabil la începutul anilor 60, când corpul de pe Bulevardul Republicii a fost extins, cele două laturi (una pe strada Take Ionescu, redenumită în acei ani strada Doftana, și alta pe bulevard, înspre centrul orașului) devenind aproape egale. Este posibil ca la această a doua modificare să se fi refăcut cupola, dar într-o manieră mult simplificată și destul de diferită de cea originală.

Hotelul Central la sfârșitul anilor 40

Hotelul Central la mijlocul anilor 50

Hotelul Central la mijlocul anilor 60

Tot în acei ani, la parterul Hotelului Central s-a mutat Restaurantul Berbec care funcționase în perioada interbelică la parterul Hotelului Europa de pe strada Unirii. Clădirea acestuia din urmă a fost distrusă în 1944, iar ruinele au fost demolate după terminarea războiului. Astfel că restaurantul s-a mutat la parterul unui alt hotel. Contrar unei impresii generale, nu a existat niciodată Hotelul Berbec, ci numai un restaurant cu acest nume care în perioada interbelică a funcționat pe strada Unirii, iar din perioada comunistă la parterul Hotelului Central.

În perioada Ceaușescu au existat diferite planuri de sistematizare a centrului orașului. În continuarea Hotelului Central, se aflau câteva clădiri ridicate la începutul secolului sau în perioada interbelică, toate având o înălțime mai mică decât cea a hotelului. În primă fază, se preconiza demolarea lor, iar pe locul rămas liber urma să se construiască un nou corp al Hotelului Central, dar și magazinul Omnia, urmând ca micuța Piață Cuza și strada care o lega de centru să dispară complet.

Hartă a centrului orașului – 1938. Clădirea mare, marcată cu negru, este actualul Palat al Culturii. Piața Cuza a dispărut în urma apariției Magazinului Omnia.

3 – Palatul Culturii; 4 – Palatul Administrativ; 5 – Magazinul Omnia (proiect); 6 – Corp nou al Hotelului Central (proiect); 7 – Teatru (proiect); Punctul roșu marchează Hotelul Central.

Acest plan din 1971 nu s-a mai realizat în forma sa originală. Magazinul Omnia a fost construit câțiva zeci de metri mai la nord, ceea ce a dus la dispariția completă a Pieței Cuza, dar s-a păstrat străduța care o lega de centru, chiar dacă toate clădirile care o mărgineau au fost demolate. Asta pentru că puțin mai târziu casele dintre această străduță și Hotelul Central au fost la rândul lor puse la pământ, în locul lor ridicându-se un corp nou al Hotelului Central. Acesta nu era retras de la stradă, așa cum prevedea planul de sistematizare, ci continua linia construcției existente.

Clădirile vechi demolate pentru extinderea Hotelului Central (foto: Virgil Iordache)

După 1990, partea istorică a Hotelului Central a decăzut, aripa dinspre strada Take Ionescu fiind afectată și de un incendiu. Hotelul a continuat să funcționeze în părțile ridicate după 1950, în timp ce construcția lui I. G. Mayer devenea o ruină.

Aripa veche văzută din curtea interioară a hotelului (sursă: webshots)

În 2007 – 2009, aripa veche a Hotelului Central a suferit un proces de reabilitare. Modalitatea aleasă a fost de demolare și de reconstruire. Prin urmare, dacă în privința liniilor generale ale fațadei, acestea sunt asemănătoare cu cele identice, la nivelul tâmplăriei, diferențele sunt sesizabile. Integrat în stilistica părții centrale, astăzi corpul de pe strada Take Ionescu și, mai ales, colțul și cupola nu își trădează moștenirea istorică marcantă a Hotelului Central.

Hotel Central – 2008. Se remarcă dispariția colțului și cum se ridica noua clădire (Sursa: Club Fotonud Ploiești)

Fațada actuală a aripii vechi

Pentru Ploieștii de astăzi, Hotel Central înseamnă fațada impozantă de peste drum de Palatul Administrativ. Pentru Ploieștii din interbelic, Hotel Central însemna clădirea monumentală de pe strada Take Ionescu. Pentru Ploieștii de la începutul secolului, Hotel Central însemna clădirea micuță din Piața Unirii. Dacă există o legătură în cele trei repere diferite din cele trei orașe – mai mult sau mai puțin – diferite, ține doar de fiecare dintre noi.