Mulți spun că strada Praga e cea mai frumoasă din Ploiești. Sigur, bulevardul nu-l punem la socoteală, el e altceva, cu totul altceva. Și atunci, cu ce străzi ploieștene ar putea intra Praga în competiție? Hai, să zicem că ar fi și altele! Suspend temporar superlativul relativ, până când o competiție oficială va decide câștigătorul. Dar, oricum, strada Praga e una dintre cele mai frumoase din Ploiești. Cu asta cred că toată lumea e de acord.
Eu am ajuns să stau acolo (de fapt, pe așa-numita prelungire a străzii Praga, denumită Gheorghe Barițiu) în august 1955. Cum în septembrie am început clasa întâi în localul ploieștean, cu parfum parizian de Ancien Régime, al „Bastiliei” (Școala Medie nr. 1 „I. L. Caragiale”, care avea și clase primare), drumul meu spre școală însemna parcurgerea aproape zilnică, din cap în cap, a minunatei străzi Praga. La început, având eu doar șapte ani, sigur că mi s-a părut cam lungă. Dar cât de plăcută! Vara era umbră, castanii, plantați în număr mare pe ambele părți ale străzii, își făceau datoria, iar iarna crivățul era mult atenuat de îngustimea carosabilului. Avea, prin curți, alți pomi de tot felul, case frumoase și oameni interesanți.
Am revăzut-o recent. Deși nu s-a schimbat foarte mult, păstrându-și farmecul ei aparte, mă simt dator să transmit celor de azi atmosfera străzii Praga de atunci, să precizez cine erau locuitorii ei, să povestesc amintirile care mă leagă de anumite case sau oameni (…)
(Marius Bâzu – Strada Praga din Ploiești)
Și bunica mea spune ca atunci cand se plimba cu bunicul pe strada Praga era liniște si putrau sta sa se plimbe ore intregi!