Zilele trecute, Marius Ionescu, un vechi cititor al site-ului nostru, ne-a semnalat o filmare de epocă din colecția Sahia, în care, pentru câteva clipe, putea fi zărit ceva de părea podul de piatră din zona Gării de Sud. Așa că am vizionat o parte din scurt-metrajul „Romanțe aspre”, realizat în 1966 de Slavomir Popovici și am avut bucuria să descoperim secvențe inedite cu vechiul peron al stației!
Producție cinematografică de propagandă, filmul își propune să facă o scurtă incursiune în istoria feroviară românească, având în centru locomotivele de epocă. Spun că este de propagandă, pentru că zugrăvește o imagine antitetică, polarizată, a societății românești de dinaintea comunismului: bogații călătoresc în lux, pe când săracii care-cum-pot, conform viziunii ideologice de după 1945. Numai că, atunci când am văzut secvențele cu familiile din vagoanele deschise ori cele pentru animale, mi-au părut cunoscute și, în scurt timp, le-am și identificat. Acei oameni săraci erau, de fapt, refugiații din Basarabia și Bucovina de nord, teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în 1940. De aceea oamenii duceau cu ei mobilă, saltele și tot felul de alte lucruri masive. Erau cei care reușiseră să fugă la timp din calea Armatei Roșii. Dar să revenim la Ploiești, căci la minutul 2 avem următoarele cadre:
Sunt imagini cu adevărat inedite în care poate fi surprins peronul 1 al vechii Gării de Sud, precum și personalul de serviciu și călătorii care s-au întâmplat să se plimbe prin fața obiectivului în acele momente. Pe lângă plăcuța cu „Ploești-Sud” care se poate vedea parțial în stânga sus, restul detaliilor sunt ușor recognoscibile dacă le comparăm cu ilustratele de epocă:
Iar spre finalul filmului, apar și două cadre cu vechiul pod de piatră, așa cum bine remarcase Marius Ionescu (căruia îi mulțumim pentru semnalare!).
Prima imagine surprinde podul înainte de atacurile aeriene din 1944, ca o notă specială fiind dârele de fum ale locomotivelor ale căror urme se pot vedea destul de bine.
Iar apoi, podul surprins după bombardamentele americane din 1944:
Podul de piatră lega orașul de drumul național către București, fiind o construcție veche și destul de periculoasă din cauza unghiului mare și a lățimii insuficiente a carosabilului. De aceea, la sfârșitul anilor 30 se plănuia înlocuirea sa cu un pasaj subteran, plan despre care am vorbit pe larg mai demult, într-un articol separat. În cele din urmă, tunelul nu a mai fost construit, iar podul de piatră a fost demolat la mijlocul anilor 60, odată cu punerea în funcțiune a actualului pasaj suprateran.
Din păcate, secvențele sunt prea scurte pentru apetitul nostru pentru istoria ploieșteană, însă ne bucurăm să le fi văzut chiar și atât. Și, pentru că tot veni vorba de secvențe video din Ploieștiul de altădată, în urmă cu ceva timp, am discutat pe larg o filmare realizată în 1925, în mai multe puncte din oraș.
