MITA (intrând, îşi scoate masca): Nu e… N-a venit inca? Il cunosc… are numai doua costume: un cazac si un turc… N-a venit. Trebuie sa se fi dus sa-si ia pe individa! Trebuie sa vie impreuna! A! sa vie! Dumnezeule! Jur pe tot ce mi-a ramas mai scump, jur pe Statua Libertatii de la Ploiesti, ca are sa fie o istorie!… (bate-n masa) A! gelozie! Am sa-i omor!(Ion Luca Caragiale – D-ale Carnavalului)Statuia Libertatii a fost cel mai reprezentativ simbol al vechiului Ploiesti, al identitatii sale ca oras si comunitate. In jurul sau s-au strans demonstrantii pentru drepturi politice (cum a fost spre exemplu in 1945), s-au facut juraminte sau a inspirat vise. Din pacate, astazi nimeni nu mai se jura ca Mita pe capul statuii, monumentul nu mai reprezinta un centru sau un simbol al manifestantilor, ba chiar multi ploiesteni nici nu stiu de existenta ei. Ascunsa inca din anii comunismul intre brazii din fata Palatului Administrativ, ”statua” are o poveste interesanta:
Anii 1869 si 1870 au fost marcati de grave tulburari in desfasurarea alegerilor in Ploiesti, caracterizate prin batai intre taberele electorale. Batausii erau luati din diferite medii sociale, de la vagabonzi la dorobanti, iar conflictele erau cat se poate de serioase, deoarece uneori se inregistrau si morti. Totusi, in ambii ani candidatii inscrisi in mod legitim au fost validati in detrimentul celor impusi cu forta.Lupta pentru ”drepturile politice si sfanta constitutie” era practic o moda in acea perioada, mai ales ca in august 1870 s-a consumat si efemera republica ploiesteana. Toate procesele rezultate din aceste evenimente tulburi au fost mutate la Targoviste unde s-a terminat in stil caragialian, cu multiple achitari. Astfel a aparut planul ridicarii unui monument la Targoviste si amplasarea unei placi comemorative in Ploiesti. Campania a fost pornita de Dimitrie Bratianu, in ziarul ”Romanul”, in octombrie 1870.Pe parcurs, planul s-a schimbat si datorita infiintarii la Ploiesti a unui comitet pentru ridicarea unei Statui a Libertatii, condus de C.T.Georgescu, probabil unul dintre cei mai capabili edili pe care i-a avut orasul. Statuia a fost realizata la Paris si a fost adusa la Ploiesti in 1876, iar piatra fundamentala a viitorului monument public a fost pusa la 1 septembrie 1879.Pergamentul pus la baza StatuiiStatuia Libertatii era reprezentarea zeitei Minerva (simbol al intelepciunii), purtand in mana dreapta o sulita, iar in cea stanga un pergament pe care este scris ”Constitutiunea si legea electorala”. Avea o inaltime de 3,5 metri si era realizata din bronz galvanizat. Statuia era asezata pe un soclu de marmura prahoveana conceput de catre Toma N. Socolescu si era inconjurata cu un gard din fier forjat realizat la Scoala de Meserii (actualul sediu al ADPP, de la intersectia strazilor Gh. Doja si Valeni), iar in cele 4 colturi avea cate un felinar adus, evident, de la Paris.O poza realizata in 1902, una din putinele care surprind amplasamentul initial al statuii. Felinarele si decoratiile sub forma de lauri (?) de pe soclu vor dispare un an mai tarziu. Interesant este faptul ca imobilul din plan indepartat-dreapta este coltul dinspre Lipscani al Primariei Noi (cea ridicata in 1894) !!!Dezvelirea statuii a avut loc duminica, 21 iunie 1881, intr-un cadru festiv: inca de la ora 9 dimineata Piata Unirii (piata centrala a orasului) era plina de oameni care asteptau venirea invitatilor de la Bucuresti. La ora 10 sosesc in Gara de Sud vagoanele cu invitatii din capitala, dar multe personalitati precum C.A.Rosetti sau Dumitru Bratianu au declinat invitatia. Oficialitatile au mers apoi la sediul Primariei (de peste drum de casa Ergas Mamaciu) de unde au mers, impreuna cu fanfara, pe actuala strada Mihail Kogalniceanu, pana in Piata Unirii.O alta poza cu statuia in amplasamentul ei initial. De remarcat este faptul ca zeita era asezata cu fata spre est, cu spatele la bulevard (exact invers decat pozitia actuala)In fata statuii s-a oficiat o slujba religioasa, s-au rostit discursuri si poezii si s-au cantat imnuri, iar zeitei Minerva i-a fost pusa in mana dreapta o coroana de flori. Dupa festivitate, invitatii au mers la Liceul Vechi (actualul Muzeu de Istorie), iar reprezentantii rurali au luat masa in curtea din fata cladirii, iar invitatii de la Bucuresti in interior, la etaj.Statuia nu a avut un loc fix, fiind de mai multe ori mutata. Prima schimbare a avut loc in 1903, cu prilejul unei prime sistematizari a Pietei Unirii, ocazie cu care monumentul a fost renovat. Vedere de imediat dupa mutarea din 1903
Statuia, pierduta printre tarabe si oameni
Inainte de primul razboi mondial, pe al doilea amplasament. Piata este pavata cu piatra cubica, iar cladirea cu cupola care se vede in plan foarte indepartat este Tribunalul Vechi. Soclul pare sa nu fie inscriptionat, dar este o eroare fotografica: scrisul nu a fost ”prins” de aparatul foto, fapt care se va vedea si in vederile ulterioare
Aproape acelasi unghi, fotografiat dupa vreo 17 ani, la mijlocul perioadei interbelice. Intre timp, aparusera cladirile Stanoiu – Herjenescu
Amenajarea Pietei Unirii deja se contureaza, iar Statuia se pregateste de o a 3a mutare…
Tot in 1903, pe soclu s-a inscriptionat si a patra placa: ”Monument / redicat / prin sub-scriptiune / nationala / refacut in 1903”. Celelalte 3 placi erau scrise inca din 1881: ”Cetatenilor ploesteni / Aperatorii / Libertatilor Publice / Romania / Recunoscatoare”, ”Anul / 1869 / martie 26” (ziua cu cele mai grave tulburari electorale) si ”Anul / 1881 / Iuniu 11” (aici probabil a fost o greseala de scriere, deoarece dezvelirea a avut loc pe 21 iunie, nu pe 11).Cele 4 placiIn 1934 autoritatile trec la amenajarea Pietei Unirii, inlocuind piatra cubica cu asfalt, iar in fata Primariei se amenajeaza un parc, in mijlocul caruia a fost amplasata Statuia Libertatii. Imagine din timpul lucrarilor din 1934Statuia, cu fata spre nord, fotografiata in 1940Nici aici nu va sta foarte mult. Probabil in 1944 (pentru a fi ferita de bombardamente) sau in 1945-1946 (noua putere comunista nu agrea statuile care aminteau de libertate si drepturi cetatenesti), Statuia Libertatii a disparut din fata Primariei. Timp de aproape un deceniu nu stiu unde s-a aflat, dar in 1957 era amplasata pe locul unde se gaseste si azi, in fata fostului Palat al Justiei, cu fata spre Calea Campinii.Locul este liber in 1953……dar in 1957 apare statuia Cu timpul statuia s-a deteriorat si a ajuns in prezent sa se prabuseasca. Zeita Minerva nu mai sta dreapta, ci, sectionata, sta sa cada de pe soclu. Statuia, in prezent…Oricum, nu stiu cati ar vedea-o deoarece sta ascunsa printre brazii plantati in anii comunismului. Nici soclul nu se afla intr-o stare mai buna, fiind decorat cu grafitti si alte mazgaleli ale pustanilor/skaterilor/rockerilor care se dau cu skate-ul/role/beau/stau degeaba pe treptele monumentului. In fata statuii a fost amplasata dupa 1990 si o cruce de marmura (un kitch in raport cu vechea statuie), din care a mai ramas numai baza, crucea propriu-zisa fiind distrusa in 2008 (probabil de aceiasi indivizi care frecventeaza locul).
Restaurarea Statuii Libertatii, un simbol al vechiului Ploiesti, dar care, in opinia mea, nu mai reprezinta deloc Ploiestii actuali, ar fi de cativa ani pe agenda autoritatilor locale, dar evident, nu s-au gasit bani. Asa mergand lucrurile, nu m-ar mira peste cativa ani sa vad statuia furata si pusa intr-o caruta intrand pe poarta unui centru de colectare a fierului vechi…
Statuia Libertatii
Plimbata a mai fost Minerva asta, nu e de mirare ca arata asa cum arata. Ar trebui cineva s-o refaca, dar cum suntem la pamant cu cultura si patrimoniul national…
Exceptional articol, foarte bogat ilustrat! Desigur ca nu stiam schimbarile succesive de pozitie ale statuii. Inca o mutare si egaleaza Lupoaica bucuresteana!
Senzational post, felicitari! Exemplu pentru jurnalistii care nu se mai apleaca asupra unor subiecte de mare interes si de mandrie locala. Astept si altele de acelasi gen. Super material!
joe, Raiden, Dragos Mihai Trestioreanu – Multumesc mult!
Ar mai fi un lucru interesant: statuia a fost orientata spre toate cele 4 puncte cardinale. Primul amplasament: spre est, al doilea: spre sud, al treilea: spre nord, al patrulea si cel actual: spre vest 🙂
felicitări. nici eu nu ştiam atâtea despre statuă.
Bunicul meu îmi povestea că a ajutat la cărarea statuii dintr-un subsol (al primăriei?) cînd au pus-o pe actualul soclu. Avea 17-18 ani, deci asta era prin '54-'55…
Hai sa facem iar sub-scriptiune sa o refacem
Excelent articol, felicitari!
felicitari pentru articol! m-ar interesa sa stiu opinia dvs cu privire la modul cum arata acum statuia si mai ales cu privire la noul amplasament al acesteia.
Bogdan – Eu inca nu am vazut statuia in noul amplasament (sunt plecat din Romania). Din poze si din ce am citit, nu mi-e foarte clar cum se poate ajunge la acest monument (nu e nicio trecere de pietoni, nu?). Din ce am vazut in vestul Europei, statuiele sunt aproape, poti sa stai pe treptele de la baza lor, sa le privesti detaliile, sa le fotografiezi, sa le privesti fiecare latura. Sunt parte integranta din peisajul urban. Si, in plus, sunt inconjurate de cladiri de dimensiuni asemantoare (nu de blocuri anost de 8-9 etaje). Asa ca…
pot sa va spun ca monumentul arata mult mai bine dar intradevar nu exista acces…de curand s-a facut o alee in sensul giratoriu dinspre gara de sud care duce la treptele soclului
Felicitari pt articolele f bine documentate! Ma bucur ca am gasit acest site. In leg cu noul amplasament al statuii, poate ca e mai bine ca nu exista acces simplu la ea, e mai ferita de rautatile / distrugerile oamenilor…
Maria
Multumesc mult!
Stiu ca a fost de multe ori vandalizat soclul, dar nu exista numai oameni rai…
Scuze calitatea imaginilor insa am descoperit pe net o poza interesanta cu o benzinarie in spatele careia se distinge foarte clar statuia. Casele ma duc cu gandul ca e vorba de perioada interbelica:
http://1.bp.blogspot.com/-XYKFdBVIq1M/UxBYN4PWRQI/AAAAAAAAHEo/dUt3eTHuIFs/s1600/Benzinarie+Distributia.PNG
Tot alaturi de aceasta, e si imaginea cu camioanele OSIN; autorul scrie ca e vorba de Ploiesti insa probabil e vorba de o rafinarie:
http://1.bp.blogspot.com/-XYKFdBVIq1M/UxBYN4PWRQI/AAAAAAAAHEo/dUt3eTHuIFs/s1600/Benzinarie+Distributia.PNG
Regret ca adaug acest comentariu atat de tarziu…Stiu statuia din copilarie, iar in anii ce au urmat treceam pe langa ea atunci cand mergeam sau veneam de la liceu… Aceasta statuie, numita de noi “a Libertatii”:, a ramas in sufletul meu. Pana azi, atunci cand ma gasesc in preajma ei, o admir si recitesc cuvintele inscrise pe soclul sau, “Cetatenilor ploiesteni, aparatori ai libertatilor publice, natiunea recunoscatoare…”. Cat de actual ramane acest mesaj…Citesc in prezent o carte scrisa de doamna Silvia Marton, “Republica de la Ploiesti””- publicata de editura Humanitas. Cartea evoca evenimentele din Ploiesti, de la 8 August 1870, evenimente care, nu dupa mult timp, au dus la real;izarea si amplasarea statuii. Doresc sanatate si succes in continuare tuturor celor care au in grija lor statuia. Mircea Petrescu.