Hotelul Europa a fost una dintre bijuteriile arhitecturale ale Ploieștilor interbelici, dar și locul de întâlnire al protipendadei locale din prima jumătate a secolului XX. Cândva stăpânit de familia Moruzeștilor, locul pe care s-a aflat acest imobil remarcabil este astăzi pierdut în zona „sistematizata” a centrului civic.
Hotel Europa – perioada interbelica
Povestea acestui spațiu începe în secolul XVIII, când terenul intră în posesia lui Ianache Muruz, boierul care primise de la domnitorul Alexandru Ipsilanti întregul târg al Ploieștilor. Acest act a rămas în istoria orașului ca una dintre cele mai mari nedreptăți împotriva căreia ploieștenii de atunci s-au luptat ani în șir, ajungând chiar, la începutul secolului XIX, să meargă la București pentru a cere dreptate de la domnitor (s-au așezat cu toții, aproape două mii de oameni, la locul numit Cișmeaua lui Mavrogheni, pe bulevardul Kiseleff, aproape de actualul Muzeu al Țăranului Român).
Dupa încheierea conflictului și reintrarea ploieștenilor în drepturi, terenul va rămâne în posesia familiei Muruz și a descendenților până în a doua jumătate a secolului, când va fi vândut fraților Radovici, familie de transilvăneni stabiliți în Ploiești și care va da diferite personalități ale vremii, precum Ioan Radovici, primar al orașului între 1876 – 1877.
Frații Radovici vor construi o clădire cu parter și etaj, în spatele străzii Lipscani și de-a lungul străzii Unirii, latura vestică.
Toma T. Socolescu afirma în Monografia lui Sevastos ca acest imobil ar fi fost construit după planurile bunicului său Nicolae Gh. Socol(escu), ceea ce înseamnă că în 1872 clădirea deja ar fi fost în picioare. Destinația inițială a fost de locuințe permanente, iar spatiile de la parter găzduiau diferite prăvălii. C.N. Debie în schimb avansa ca dată de construcție anii 1886 – 1889. Cert este ca la finalul secolului XIX, clădirea exista și se afla în plin centru comercial al orașului și deja se transformase în Hotel Europa. Pentru o vreme, la parter s-a aflat cafeneaua grecului Gherase, dar spațiul a devenit un reper pentru ploieșteni (și numai) odată cu deschiderea restaurantului „Berbec” al lui Gheorghe A. Gheorghiu, a cărui firmă avea să existe inclusiv în perioada comunistă.
Hotel Europa – anii 20
Transformarea avea să apară după 1911, când clădirea intră într-un proces de renovare și extindere, conform planurilor lui
Toma T. Socolescu. Arhitectul îi imprimă construcției stilul său „socolescian” care se distingea ușor prin cupola de pe fațadă. Imobilul este mărit de la parter și etaj la parter, doua etaje și mansardă.
Hotelul Europa în 3 fragmente diferite de cărți poștale. În prim-plan este
Palatul Băncii Centrale, iar în partea dreaptă (strada Unirii) se poate observa clădirea fraților Radovici în faza inițială (1910 – se observă la parter firma „Stele de Europa”), în transformare (1915 – data este aproximativa) și 1920 (noua înfățișare)
În perioada interbelică, Hotelul Europa atinge perioada sa de glorie: intră în categoria hotelurilor de clasa I, la concurență cu Hotelul Central și devansat numai de unicul hotel de lux – Hotel Carol. În 1943, Hotelul Europa a fost gazda lui George Enescu, venit în Ploiești pentru a susține un concert. De asemenea, în această clădire se afla clubul Partidului Național Liberal, fiind locul unde se stabilea politica grupării liberale ploieștene. La parter, pe latura principală, funcționa restaurantul („sub Hotel Europa” dupa cum se scria într-una din reclamele epocii), administrat acum de Mitică Marinescu și Ion Moraru. Pe latura dinspre strada Unirii era magazinul de pălării și blănării al lui Toma Popescu-Picadilly.
Dezastrul avea să vină în primăvara lui 1944, când Hotelul Europa a fost grav lovit de bombele lansate de aviația aliată: acoperișul avariat, geamurile sparte, iar o parte din clădire s-a prăbușit. Pozele de mai jos surprind imobilul după primele 4 raiduri, așa că este posibil să fi fost și mai mult avariat după următoarele bombardamente.
Perspectivă dinspre strada Unirii. În prezent, fotograful s-ar fi aflat în fața Casei Modei privind spre Mall-ul vechi
Un alt detaliu al distrugerii
După 1945, restaurantul Berbec s-a mutat la parterul Hotelului Central unde avea să rămână până după 1990, ajungând să se confunde cu noua gazdă, devenind pentru mulți „Hotel Berbec”. În schimb, clădirea socolesciană avea să fie reparată fără a se ține cont de arhitectura inițială, căpătând o fațadă mată. Demolarea a venit la începutul anilor 60, pentru a face loc Palatului Administrativ și a clădirii adiacente (cea din spatele său).
Palatul Administrativ – ridicat în anii 60
Locul unde zeci de ani s-a aflat Hotelul Europa este astăzi un spațiu lipsit de identitate, între Magazinul Mercur (Mall-ul vechi), Casa Modei și Palatul Adminstrativ.
Locul Moruzeștilor, apoi al Hotelului Europa, astăzi zonă radical diferită față de cea din urmă cu un secol
nu-mi mai amintesc de "Hotel Europa", insa cladirea pozata in 3 ani diferiti a fost "Mercur", sub care scria mare pe firma "Autoservire", demolata prin anii '70. parca tot prin zona Casei Albe a mai fost si un restaurant interesant, nu-i mai stiu numele, cladire mare si frumoasa. stiu ca si Blocul "Aroma" a fost inaltat tot inainte de razboi, insa nu stiu daca arhitectul a fost Socolescu sau un elev de-al sau. daca imi poate spune cineva i-as fi recunoscator. apoi, pe strada unde se afla Cinema "Progresul" (parca Basarabi) era o lebada frumoasa pe un acoperis de cladire veche, nu foarte inalta. as vrea sa stiu ce s-a facut cu ea, ca doar n-a fost lebada de Viena.
Lebada se afla deasupra unui mic bar , Picadilly. Vis-a-avis era prin anii 50-60 atelierul foto al lui Bel-Ami, in capul strazii perpendiculare pe strada Basarabi. Chiar in fata barului Picadilly se afla cinematograful Progresul sau Modern apoi… Acolo s-a deschis un salon de coafura(la Domnu' Dan prin anii 70-80).
Pingback: Amintirile lui Mihail Caffé | Republica Ploiesti
Pingback: Hotel Central | Republica Ploiesti
In vitrina de la Bel-Ami era o poza mare (gen tablou) a lui Mauriciu (vestitul nebun al Ploiestiului)
Buna ziua ! N am inteles cum au cîstigat ploiestenii ,daca tot Moruzii au ramas stapîni pe aceea locatie
Ploiestenii si-au castigat orasul, iar boierul a ramas doar cu un teren.