”Muzeul Ceasului” din Ploiești, unica instituție de acest fel din țară, se află în centrul orașului într-un imobil declarat monument istoric. Timpul se scurge lent între pereții săi, în sunetul mecanismelor vechi de sute de ani și al melodiilor ce se aud la ore fixe din bătrânele orologii. Nimic nu mai aduce aminte de dinamismul și de tumultul vremurilor în care această casă a avut alți proprietari.
Odată cu trasarea sa între 1872 – 1883, având rolul de a lega Gara de Sud de centrul orașului, Bulevardului Independenței a devenit spațiul urban unde elita locală dorea să își construiască noi reședințe. Una dintre casele ce atrag atenția este cea în stil neo-gotic ridicată de Luca Elefterescu, liderul conservatorilor prahoveni, fost deputat și prefect al județului. Data construcției și numele celui ce a realizat planurile clădirii sunt incerte, cel mai probabil fiind opera unui arhitect sas din zona Brașovului din penultima decadă a secolului XIX.
Casa doctorului Cloaje (stânga) și casa Elefterescu (dreapta) – două dintre simbolurile arhitecturii ploieștene de sfârșit de secol XIX
Comentariul original al pozei: ”Luca Elefterescu, fost deputat, fost prefect (1905 – 1906) cu familia sa”
Despre familia Elefterescu se păstrează puține informații. În monografia din 1937, Mihail Sevastos amintea că Luca Elefterescu nu era ploieștean la origine, fără a indica de unde venea. Licențiat în drept, a fost avocat și prim-procuror în Ploiești. A ieșit din barou și s-a înscris în Partidul Conservator, ajungând președintele organizației prahovene. S-a remarcat în poziția de prefect de Prahova pe a avut-o mai mulți ani, notabill fiind și faptul că a fost deputat în 1914. De numele său se leagă construirea Palatului de Justiție (astăzi Palatul Culturii) și linia Ploiești – Vălenii de Munte.
Luca Elefterescu, în uniformă militară, alături de fiul său (probabil Gheorghe) și de una din fiicele sale – 1907
Despre fiul său, Gheorghe Elefterescu, se știu și mai puține lucruri. A absolvit în 1912 secția Modernă a Liceului ”Sfinții Petru și Pavel” din oraș (așadar s-a născut în jur de 1895, poate chiar în această casă), iar mai târziu a avut funcția de ministru, mai exact între 1942 – 1944.
Gheorghe Elefterescu – elev la Liceul ”Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (fotografie realizată probabil în ultimile luni ale lui 1904)
Gheorghe Elefterescu – poză din anii 40
UPDATE: Dorin Stănescu ne oferă câteva informații și despre două (sau cele două) fiice ale lui fostului prefect conservator: Maria și Elena Elefterescu au susținut în 1896 examenele la școala primară de fete numărul 1 din Ploiești, după ce au urmat Institutul Familia.
De casa lui Luca Elefterescu se leagă diferite evenimente culturale locale precum acele jour-fixes, care deveniseră noua modă după 1895. În aceste petreceri ale elitei ploieștene se organizau concerte de cameră și se dansau valsuri la modă în acea epocă. Și tot în salonul mare al acestui imobil s-a desfășurat și primul revelion din Ploiești, la trecere dintre 1903 și 1904. Mobila a fost trasă la perete pentru a se elibera spațiul pentru dans, într-o altă cameră s-a organizat masa, iar în rotonda clădirii a cântat taraful tocmit de Luca Eleftescu.
Rotonda unde a avut loc prima petrecere de revelion din Ploiești
După Primul Război Mondial, urmașii fostului prefect au vândut casa lui Thomas Masterson, un englez venit la Ploiești pentru a lucra în industria petrolului. Ajunsese reprezentat al diferitelor societăți petroliere și director al rafinăriei Unirea. Întâlnirile culturale, petrecerile și concertele de cameră au fost înlocuite cu întâlniri sobre de afaceri.
Casa Cloaje (stânga), devenită casa Moțoiu, și casa Elefterescu, devenită casa Masterson – 1937
Situația s-a schimbat însă în 1939, din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Thomas Masterson era totuși ofițer al Armatei Regale Britanice și astfel a început să pună la cale acțiuni de sabotaj împotriva aprovizionării Germaniei Naziste cu petrol românesc. Întâlnirile conspirative aveau loc în eleganta sa casa, de la intersecția străzilor Ghiță Ionescu și Radu Stanian.
Ușa originală pe unde au intrat petrecăreții lui Luca Elefterescu, dar și conspiratorii lui Masterson
Venirea la guvernare a Generalului Antonescu și a Mișcării Legionare a înseamnat arestarea străinilor din țările aliate, care lucrau în rafinăriile ploieștene, inclusiv a lui Thomas Masterson. În urma unor înțelegeri diplomatice, aceștia au fost expulzați fără a suferi neplăceri în timpul anchetelor și fără a fi condamnați pentru spionaj ori sabotaj.
Și ce s-a întâmplat cu casa britanicului? A fost pusă la dispoziția lui generalului Alfred Gerstenberg, herr protektorul Ploieștilor între 1942 – 1944. Acesta se afla încă din 1939 la București, ca atașat militar Luftwaffe al Legației Germane.
Alfred Gerstenberg este primul din stânga
După 15 februarie 1942, Gerstenberg a organizat apărarea antiaeriană a zonei petroliere și, în special, a celor 13 rafinării ploieștene, având sub comanda sa 364 tunuri antiaeriene și 108 avioane de vânătoare. Vechea casă Elefterescu avea să treacă ușor peste cutremurul din 1940 și bombardamentele aliate din 1943-1944, în schimb efemerul său locuitor avea să fie capturat pe 28 august 1944, în timp ce se îndrepta cu toate trupele disponibile spre București, și eliberat din prizonieratul rusesc 11 ani mai târziu.
Alfred Gerstenberg (în stânga), în discuție cu generalul Titus Gârbea (sursă: Wikipedia)
După venirea regimului comunist la putere, imobilul Luca Elefterescu a devenit sediu de diferite instituții – spre exemplu, la sfârșitul lui 1947 Asociația Generală a Inginerilor din România își organiza întrunirile în acest local. Se făceau planuri pentru achiziționarea clădirii și transformarea sa în sediul AGIR, urmând să fie dotat cu bibliotecă, sală de lectură și sală de festivități. De asemenea, o parte a casei urma să fie transformată în cămin pentru a fi pusă la dispoziția „membrilor dela rafinăriile și șchelele din județ” care trebuiau să stea în Ploiești pentru câteva zile, în interes de serviciu.
Fereastră spre strada Golești
Latura dinspre strada Nicolae Simache
În 1963, profesorul Nicolae Simache a inaugurat expoziția ”Ceasul de-a lungul vremii” într-un spațiu amenajat în interiorul Palatului Culturii. În anii următori, colecția s-a mărit, iar în urmă insistențelor lui Simache, s-a constituit un muzeu al ceasului care din 1972 funcționează în fosta casa a lui Luca Elefterescu.
Muzeul Ceasului – perioada comunistă
Muzeul Ceasului – perioada comunistă (remarcabil acoperișul verde!)
Bustul lui Nicolae Simache, amplasat în curtea muzeului
Clădirea nu a mai fost renovată de câteva decenii, iar în prezent apa a început să se infiltreze în pereți. În 2011, Consiliul Județean Prahova a aprobat proiectul de restaurare și consolidare a clădirii și, totodată, modernizarea Muzeului Ceasului. O decizie care la prima vedere pare a fi îmbucurătoare, venită să păstreze memoria și să redea eleganța unei clădiri-simbol a orașului Ploiești. Rămâne însă de văzut cum va arăta rezultatul acestor lucrări. De asemenea, să sperăm că patrimoniul muzeului – de care s-au legat unele scandaluri – nu se va diminua și va primi un spațiu adecvat expunerii.
Casa Luca Elefterescu – Muzeul Ceasului
Pingback: Muzeul Ceasului din Ploiești | Drum liber - Vezi România cu alți ochi
Este corect să se menţioneze autorul bustului profesorului Simache: Constantin Ionescu.
Bine lucrat. Felicitări.
Hristos a Inviat! Aplaud gestul dumneavoastra de a populariza “comorile” orasului si referitor la informatiile despre Muzeul Ceasului, puteti adauga ca imobilul in care functioneaza muzeul, si anume casa prefectului Luca Elefterescu a fost renovata si arata uimitor. Multumesc anticipat si sper ca veti tine cont de sugestia mea!