Pe liderii politici de la începutul secolului al XX-lea îi cunoaștem din portretele oficiale care însoțeau candidaturile lor ori din cele câteva publicații de epocă ce alegeau să-și ilustreze articolele cu imagini standard ale politicienilor. Rareori avem ocazia să îi vedem într-o postură mai puțin oficială, însă am descoperit o asemenea oportunitate într-o fotografie de presă din 1928.
Se împlineau atunci douăzeci de ani de activitate ai Universității Populare de la Vălenii de Munte, un demers educațional al istoricului Nicolae Iorga. Pentru a marca însemnătatea momentului, Iorga a invitat la serbare lideri politici prahoveni și o serie de personalități ale vieții publice românești, o parte dintre aceștia fiind fotografiați la masa oferită de gazda lor. Locul este ușor recognoscibil: pridvorul casei Iorga din Vălenii de Munte, actualul muzeul memorial.
Figurile centrale sunt Nicolae Iorga (1871-1940) și altețe sa regală Elisabeta (1894-1956), fiica cea mare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, care, la momentul fotografierii, era fosta regină a Greciei. În dreapta sa se afla doctorul Constantin Angelescu (1869-1948), un personaj foarte cunoscut în epocă nu doar pentru activitatea sa politică în cadrul PNL, cât și pentru faptul că fusese medicul personal al lui Ion I. C. Brătianu. Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că doctorul Angelescu a fost unul dintre primii cetățeni de onoare ai Ploieștilor, primind acest titlu la finalul perioadei interbelice.
Cu ochelari, privind drept în față, este creatorul sociologiei românești – Dimitre Gusti (1880-1955). A fost profesor universitar și ministru în timpul guvernării național-țărăniste, iar ulterior un apropiat al Regelui Carol II-lea, cu sprijinul căruia a creat Muzeul Satului din București. În capătul mesei este I. Mihăileanu, cel care, în 1927-1928, avea funcția de prefect al județului Prahova.
La stânga lui Iorga se afla Gheorghe Tașcă (1875-1951), absolvent de Drept la Paris, profesor universitar și rector (numit la câteva luni după momentul fotografierii) al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (ASE-ul de astăzi), iar mai apoi ambasador la Berlin.
Principalele nume ale elitei politice ploieștene se află însă în celălalt capăt al mesei: Ion Georgescu Obrocea (1881-1940) era, la acel moment, primarul Ploieștilor pentru a doua oară. Primul său mandat a fost unul relativ scurt, de câteva luni: din aprilie 1921 până în primele zile ale lui 1922. Patru ani mai târziu, în 1926, avea să fie numit din nou în fruntea administrației locale, funcție pe care a deținut-o până în 1929. Iar în capătul mesei se afla Dimitrie Munteanu-Râmnic, profesor la Liceul de băieți Sfinții Petru și Pavel, scriitor, traducător și publicist, un adevărat motor al vieții culturale locale. A fost însă și unul dintre apropiații lui Iorga în plan politic, fiind subsecretar de stat în timpul guvernului condus de cunoscutul istoric, poziție care, după instaurarea comunismului, l-a adus în vizorul Securității. Munteanu-Râmnic a fost arestat în Noaptea Demnitarilor, în mai 1950, și a murit la închisoarea din Sighet.
