Pentru unii o prezență cotidiană, pentru alții o surpriză: pârâul Dâmbu. Astfel poate fi caracterizată apa curgătoare ce mărginește orașul în partea sa estică. Însă aspectul său domol din prezent este foarte diferit de cel pe care îl avea în urmă cu cel puțin un secol.
Cursul pârâului Dâmbu – de la Bariera Bucov până în Bariera Râfov
Ploieștii au apărut și s-au dezvoltat la început în apropierea albiei Dâmbului, aproximativ în zona unde astăzi este cartierul Mihai Bravu. Explicația stă în nevoia de apă potabilă (pe lângă cele din fântâni), dar și a unui râu unde să fie amplasate mori pentru măcinarea grâului sau zalhanale (abatoare) care produceau deșeuri ce trebuiau să fie deversate. Cartierul Mihai Bravu este considerat a fi punctul de plecare în dezvoltarea Ploieștilor deoarece aici putem găsi cele mai vechi două biserici din oraș (Biserica Domnească – 1639 – și Biserica Sf. Nicolae Abagii / Vechi / cu brazi), dar și datorită descoperirilor arheologice.
Pârâul Dâmbu – vechea albie – perioada interbelică
Mărturiile de la începutul secolului XIX ilustrează pericolul pe care îl reprezenta pârâul Dâmbu în special în timpul primăverii și al verii. Topirea zăpezilor ori furtunile creșteau debitul, iar o bună parte din zona de est a orașului era inundată. Apa ajungea până în interiorul bisericii Sf. Apostoli Petru și Pavel (Domnească), inunda zona unde astăzi sunt cartierele Mihai Bravu și Dorobanțu, afecta curțile din jurul bisericii Sf. Dumitru și provoca pagube inclusive locuitorilor din mahalaua Râfov. Când Dâmbul venea cu debit mare, erau smulse stăvilarele din zona barierei Bucov, iar zalhanaua (abatorul) devenea inutilizabil.
Pârâul Dâmbu – în apropierea Oborului actual – 2012
Primele proiecte de sistematizare a pârâului Dâmbu au apărut între 1820-1835, când s-a regularizat o porțiune de câteva sute de metri din preajma Barierei Bucov, la inițiativa guvernatorului rus Pavel Kiselef care a vizitat Ploieștii în 1832.
Pârâul Dâmbu în zona cartierului Mihai Bravu – 2010
În ciuda acestor lucrări, pârâul Dâmbu a rămas un constant pericol pentru locuitorii din estul Ploieștilor, inundațiile fiind un lucru obișnuit în a doua jumătate a secolului XIX. La începutul secolului XX, autoritățile locale au încheiat un contract cu inginerul Lindley pentru realizarea unui sistem de captare și alimentare cu apă a orașului. Rezultatul a fost apariția stației de la Crângul lui Bot care a fost pentru mai mult de jumătate de secol sursa exclusivă de apă pentru locuitorii orașului. Aceasta este și azi funcțională și deservește zona de sud (locuințele de pe Bulevard și străzile adiacente).
Dâmbu – la podul Fabricii Dorobanțul – 1942 – judecând după imaginea din satelit, podul încă mai există
În același timp, inginerul Lindley a conceput și un plan de sistematizare, în care pârâul Dâmbu urma să aibă rolul de a prelua apele reziduale ale orașului. Odată cu dezvoltarea industriei petroliere din Ploiești, rafinăriile au folosit același pârâu pentru a elimina diferite deșeuri chimice. Nu doar apa era o sursă de infecție, ci și malurile sale. Încă din zona
Gării de Nord până la ieșirea din Ploiești (bariera Râfov), malurile pârâului deveniseră locul unde locuitorii mahalalelor depozitau gunoaiele.
Pârâul Dâmbu în zona Gării de Nord – 2012 (în plan depărtat podul actual care duce la Piața Gării)
Pârâul Dâmbu în spatele străzii Poieniței – 2012
Astfel, înainte de Primul Război Mondial s-au efectuat unele lucrări de lărgire a albiei. În 1921 a început construirea unor canale care preluau apele reziduale și le deversau în Dâmbu în apropierea străzii Corlătești de azi. În anii 30 s-au continuat lucrările de lărgire a albiei, de îndreptare a cursului pârâului, de întărire a malurilor și de realizare a unor bulevarde care să-l mărginească.
Descărcarea colectorului principal în Dâmbu
În 1935 a fost inaugurat podul de piatră de peste Dâmbu, care lega Parcul Străjerilor (devenit Parcul Pionierilor în perioada comunistă) de Hanul Țărănesc (actual spital de dermato-venerice) de lângă oborul de azi.
Inaugurarea podului vechi – 1935
Ultima serie de lucrări a fost efectuată în anii 70-80, odată cu construirea de blocuri în Bariera Bucov și sistematizarea cartierului Mihai Bravu (demolarea caselor vechi și ridicarea de blocuri muncitorești). Un nou pod a luat locul vechiul pod inaugurat în 1935 și care astăzi este parțial prăbușit, malurile au fost întărite cu dale de beton și s-au construit pasarele de metal în zona cartierului Mihai Bravu. Vechea barieră ”la gogoașe”, cum se numea spațiul unde azi se termină acest cvartal de blocuri și încep zona industrială Fero-Email și cimitirul omonim cartierului, a fost complet transformată prin apariția unui pod de beton.
Bariera Gogoase (zona Mihai Bravu) – perioada interbelica (click pe poza pentru marire)
Aceeasi zona in prezent (click pe poza pentru marire)
In
present paraul Dambu este un simplu fir de apa inofensiv care nu mai amentinta
sa inunde toata zona pana in actualele strazi Pielari, Carpenului, Chimiei,
Dorobantul ori Mircea cel Batran. Au disparut si rezidurile chimice care in
urma cu 4-5 decenii se aprindeau de la o banala scanteie, facand apa”sa
arda”. Paraul Dambu a devenit astfel o simpla prezenta izolata la marginea
estica a orasului, fiind pentru multi ploiesteni o necunoscuta.
Nu departe de ''Parcul Pionierilor'', pe malul Dambului, se gasea dupa razboi, renumitul ''Talcioc''.
Veneau sa-si expuna marfa, (care in general era
formata din obiecte personale si casnice), oameni carora spectrul foametei de care erau
amenintati in acea perioada, stergea sentimentul
de rusine de asi arata saracia in public…:(
Pe langa haine si farfurii, se gaseau si adevarate ''comori'', obiecte de arta, carti vechi valoroase, chiar si bijuterii…
Nu stiu cand a fost desfintat Talciocul, in 1960
mai exista. Inca o mostra a raiului comunist…
Luci, pare-se că este o mică greșeală pe undeva: spitalul TBC de care zici e de fapt cel de boli dermato-venerice de pe Oborului(spitalul TBC parcă era cel de pe Tudor Vladimirescu…).
Un talcioc similar erau si prin anii 90. Tin minte ca eram mic si ma rugam de tatal meu sa-mi ia cate-o ”vechitura”. Asa am ajuns sa am una din primele decoratii romanesti (aparatorii independentei), fara panglica, dar la un pret derizoriu (jumatate din cel al unui pachet de tigari).
Piata insa s-a stins dupa anii 2000. Atunci, in primii ani dupa evenimentel din 89, se gaseau numeroase antichitati la preturi acceptabile.
M. Ionulescu – Da, ai dreptate, corectez acum. De fapt este spital de dermato-venerice inca din anii 40.
daca vorbiti de Talciocul de astazi din spatele spitalului de dermato, acesta exista la inceputul anilor 70. Nu-mi aduc aminte ce se vindea, dar spre 1989 nu mai era, probabil pentru a nu face concurenta magazinelor in care gaseai numai ce nu-ti era necesar. A reaparut dupa 1989 si astazi este destul de vizitat.
La 4 septembrie 1895 Consiliul comunal Ploiesti a incredintat inginerului francez Charles Chaigneaux realizarea proiectului a trei colectoare de canalizare pe strazile Mihai Bravul, Plaiesi si Calea Campinii, precum si a unuia " de rectificare si adancire a Dambului". Acestea au fost realizate pana la data de 15 decembrie 1895 si depuse la Primaria orasului. Proiectul cuprinde 7 dosare cu piese scrise si 3 cu piese desenate pe calc panzat.