Pe strada Stefan cel Mare nr. 8, in apropierea blocului Socolescu, se afla una dintre cele mai impozante cladiri vechi din oras. Cunoscut de majoritatea ploiestenilor drept Cinema Tineretului, imobilul a avut o cu totul alta destinatie la inceput.
Terenul din strada Regina Maria nr. 7 (adresa din epoca) a fost cumparat in octombrie 1924 de catre Societatea Corpului Didactic Primar din judetul Prahova in scopul construirii unui camin pentru invatatorii primari din judet, pentru familiile lor si pentru organizarea a diferite activitati ale asociatiei. Cel care a fost in spatele acestei iniative a fost inspectorul Ioan Grigorescu.
Casa Corpului Didactic – fotografie de la sfarsitul anilor 20 sau inceputul anilor 30
Arhitectul ales a fost
Toma T. Socolescu care a creat o cladire in stil neo-romanesc, cu subsol, parter, 3 etaje si mansarda. La parter se gaseau un magazin si o librarie, aceasta din urma avand la subsol tipografia. Cladirea era prevazuta cu o sala de teatru-cinema, cu acces prin curtea interioara. La etaje se aflau birouri, sali de adunari, precum si dormitoare, bai si bucatarii pentru copii invatatorilor prahoveni.
Cladirea in 2008
Cladirea in 2011
Ferestre in stil neo-romanesc
Constructia a inceput in 1925 si a fost
finalizata pe 2 octombrie 1932, iar pe 6 octombrie deja se tineau spectacole la sala numita
Cinema Lux, din interiorul Casei Corpului Didactic.
Reclama din presa locala – 1932
Spre sfarsitul perioadei interbelice, sala a fost folosita de Cinematograful Roxy (scris si Roxi), unul dintre cele mai apreciate in epoca. O data cu schimbarile politice din 1940, Casa Corpului Didactic a cunoscut un nou locatar, fiind sediul politiei militare germane, care ocupa spatii la etajele cladirii. Cu toate acestea, activitatea cinematografului nu a fost intrerupta.
Intrarea in Casa Corpului Didactic si reclama Cinematografului Roxy intr-un fragment al unei poze din iarna lui 1940/1941
Venirea comunistilor la putere a insemnat schimbari radicale pentru imobil. Cinematograful a fost
nationalizat in 1948, dar si-a pastrat denumirea originala, iar cladirea a trecut in patrimoniul statului in 1962. La etajele Casei Corpului Didactic s-au amenajat locuinte permanente pentru diferite familii, iar cinematograful a primit o noua denumire:
Cinema Tineretului. Intrarea in cinematograf se facea prin strada Stefan cel Mare, iar iesirea din sala prin curtea interioara.
Dupa 1989, sindicatele din invatamant au recuperat cladirea care scapase de bombardamentele din 1944, dar fusese afectata de cutremurele din 1940 si 1977. Dupa 1990, Casa Corpului Didactic a fost sediu pentru un partid al anilor 90, dar firma inca mai putea fi citita pana in urma cu cativa ani. Totusi, imobilul a suferit o degradare rapida – crapaturile din fatada evidentiau subrezimea cladirii, iar la mansarda urmele unor improvizatii inca se mai vedeau.
Partea din spate a Casei Corpului Didactic, vazut din strada Golesti – 2007
Imobilul si-a schimbat proprietarul, iar in prezent se afla intr-un proces de renovare, urmand se pare se devina policlinica.
am trecut ieri pe la hale si am observat o cladire veche, dar "reparata"care m-a surprins.se afla pe linia de tramvai vis-a-vis de magazinul vigo si adaposteste o sucursala a bancii transilvania.mi-ar placea sa cunosc detalii daca stiti ceva…
De cel putin 5 ani imi doream sa aflu istoria cladirii. De cand o stiu m-a fascinat! Am citit articolul aproape fara sa respir.Multumesc mult pentru ceea ce imparti cu noi!
Bogdan – Tot ce stiu despre cladire este ca a fost construita in 1931. Imi povestise in urma cu 2-3 ani un batran cateva ceva despre acel imobil, dar nu prea am inteles exact ce vroia sa spuna.
Imi amintesc cu nostalgie de zecile de filme vazute la cinema "Tineretului" in anii '70 pe cand eram elev la "Balcescu" (cateva sute de metri mai jos, pe Democratiei…). Un sincer bravo, Lucian!
Multumesc mult:)
Imi pare rau ca nu am fost niciodata la Tineretului, dar cred ca deja se inchisese la finalul anilor 90. Am fost o singura data la Scala, dar nu mai tin minte cum era…
Ca veni vorba, am vazut la fel de multe filme si la Scala, sau cum il stiu eu din vremea copilariei, la "Popular"! Era curatel si avea o sala aerisita.
Ai deschis un subiect care se poate dezvolta foarte interesant: vechile sali de cinema ale Ploiestiului de dinainte de 89. Si aici amintesc pentru cunoscatori: Progresul (vis a vis de Picadilly), Victoriei (pe vechea Campinii), Muncitoresc (de langa Piata Anton), 23 August inclusiv Sala in aer liber (langa Casa Cartii). Erau oaze de relaxare pentru vremurile acelea (imi amintesc ca erau sali pline frecvent in anii 70, cand rulau filme americane in voga)!
Vreau sa abordez in viitor cinematografele ploiestene, macar pe perioada comunista, unde lucrurile sunt putin mai clare (in comparatie cu perioada interbelica, foarte dinamica). Am vazut cateva poze cu cinema Progresul, chiar din timpul demolarilor – pacat, mare pacat.
”Popular”ul si ”23 august” erau oarecum adiacente, nu?
Eu nu am prins aproape niciunul din fostele cinematografe ale Ploiestilor, asa ca ii invidiez oarecum pe cei care au avut ocazia 🙂
Lucian, intr-adevar sa stii ca toate aceste cinematografe erau niste puncte de atractie, si imi amintesc chiar ca era o competitie intre ele cu afisele filmelor, foarte lucrate si migalite pentru vremurile acelea si daca ai mai prins, etapizate "azi", "in programul viitor" si "in curand".
Abia asteptam sa schimbe afisele in vitrine pentru a vedea ce noutati urmau sa apara.
Daca vrei, era un fel de pionierat al marketingului si advertisingului feroce de azi, dar facut cu stil si fara agresivitate.
Repet, erau niste locuri cu o amprenta a vremurilor pe care le regret, insa mi-au umplut copilaria…!
Si da, "Popular"-ul si "23 August"-ul erau spate in spate, sau "peste gard" si asta le facea sa fie intr-o concurenta si mai acerba, fiecare incercand sa aduca primul, "cel mai cel" film al anului!
Uite, mi-ai provocat amintiri: La "Popular" am vazut "Filiera franceza", in timp ce "23 August" raspundea cu "Aventura lui Poseidon", super filme ale anilor 71-72, si ambele cu Gene Hackman.Ce poti sa mai spui…?!
Inca odata iti multumesc ca mi-ai scos toate amintirile astea, pe care totusi nu s-a pus praful…
Toate bune Lucian
Salut, din câte știu, Cinema Tineretului a fost desființat undeva prin 1996-1997. Țin minte că în 1997, mai rămăseseră doar 3: Patria(a.k.a. Cinemascop), Scala(fost Popular) și Modern(de la Vest, capătul mașinii 35barat). Cinema 23 August(de pe strada Romană, lângă Casa Cărții) a fost reintitulat după Revoluție "Cinema Aro", după care prin 1994 sau 1995, a fost desființat și transformat în sală de bingo.
La "POPULAR"tavanul salii avea o stucatura art deco vopsita verde pal si parca si feronerie neagra si parca scaunele erau de plus grena .
La sud mai era cinema CFR
La "Cinemascop" tavanul era f interesant cumva cosmic, stelar.
La "23 August" in anii 60-70 era un cinema in aer liber.Zona era foarte populata cofetaria de pe colt "Republica " o berarie in aer liber..in locul "Casei cartii" erau niste magazine dinainte de razboi. Si desigur "Magazinul mare " cu remaieza si ceasornicar sub scari linga liftul cu liftiera
Cinematograful de la Caminul invatatorilor s-a numit dupa Razboi, mai intai, Timpuri noi si ,apoi, Tineretului.
Ca niste curiozitati, semnalez faptul ca, pentru catava vreme, a functionat un cinematograf – se numea Rodina, patrie, pe ruseste – in actualul local al Filarmonicii, precum si alt cinematograf – numit inainte de Razboi Colorado, iar in anii de dupa Cultural – care a functionat in casa Ergas, unde pana mai ieri a functionat Teatrul de papusi. Acesta avea sala pe Strada Romana, local care, in anii '50 a ars.
Cinematograful Popular (fost si actual Scala) avea si gradina de vara, unde e acum cladirea cunoscuta sub numele d Casa Modei.
Nini Hristodorescu
Ambele cinematografe , Popular si 23August, aveau gradini de vara
In aceasta cladire erau locuinte sociale prin anul 2000, cunosc o fanilie de etnie rroma care statea acolo, in conditii nu prea grozave. Apoi, dupa ce acestia au fost (cred) evacuati, am fost in interiorul cladirii (in 2004 sau 2005). Era parasita si intr-o stare de mizerie si degradare de nedescris… Nu stiu cum mai e acum, nici nu am mai trecut pe acolo.
A, si inca ceva. Eu nu am prins cinematograful de acolo, de fapt nu am fost la el, insa cred ca acolo era prin '96-'97 discoteca Vogue.
Si da, cred si eu ca ar fi interesant un articol despre fostele cinematografe ploiestene.
Va fi si un articol despre cinematografe 🙂
Multumim! Inca il asteptam! 🙂